GHICI, Mold. Tr.-Carp. GÎCI (-cesc) vb. tr. A prezice viitorul, a descoperi o taină, gîndul sau faptele ascunse ale cuiva, a găsi deslocarea, înțelesul unei enigme, unei cimilituri, etc., prin mijloace supranaturale sau prin iscusința minții: umbla pe la vraci și filosofi ca să le caute la stele și să le ghicească (ISP.); ia să te vedem, dacă mi-i gîci tu cimilitura aceasta (CRG.).

† GÎCI... 👉 GHICI...

gâcí, gâcesc, v.t. (pop.) A inventa, a născoci (povești): „...și-n veci n-am auzât să fie draci acolo; numai babele gâcesc câte și câte, vorbesc” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 142). – Din ghici „a descoperi, a afla” (MDA).