găsi [At: PRAV. MOLD. 103 / Pzi: ~sesc / E: vsl гасити] 1 vt (Adesea îcr a căuta și îoc a pierde) A da de sau peste ceva, ori cineva, din întâmplare sau căutând anume. 2 vt (înv; îe) A ~ vreme (sau prilej) A găsi (1) momentul potrivit, favorabil pentru a întreprinde ceva. 3 vt (Îae) A-și face timp pentru ceva. 4 (Pfm; mai ales d. copii; îe) A nu-și ~ astâmpăr(ul) A nu sta liniștit, a fi agitat, a alerga de colo-colo. 5 vt (Fam; îe) A-și ~ (cu cineva) beleaua (sau Bacăul ori mantaua) A da de un lucru neplăcut, a avea necazuri Si: a da de dracul. 6 vt (Pfm; îe) A-și ~ omul (sau nașul popa, ori lelea bărbatul) A găsi pe acea persoană pe care n-o poți înșela, păcăli, amăgi cu una cu două, pe care n-o poți birui, care te obligă să te comporți cum se cuvine. 7 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva leacul A-i veni de hac. 8 vt (Pfm; cu verbul la trecut; îcs) A ~t orbul Brăila A nimerit-o, s-a prins, în sfârșit. 9 vt(a) (Pfm; îcs) Tu, (acum) cu mine (sau cu el etc.) ți-ai (sau te-ai) ~it (să... )? Exprimare a mirării, indignării etc., față de faptele sau cuvintele tale nepotrivite. 10 vt (Pfm; îe) Ți-ai ~t(-o)! Nici gând! Si: nici vorbă. 11 vt (Cu valoare de verb copulativ; complinit de un nume predicativ) A se afla într-o anumită stare, situație etc. 12 vr (Pfm; urmat pp „cu”) A se întâlni. 13 vt (Pop) A prinde pe cineva asupra unei fapte rele. 14 vt A descoperi. 15 vt (Înv; îe) A-i ~ cuiva față A descoperi (o rezolvare). 16 vt (Pop; îe) A ~ dreptate cuiva A face cuiva dreptate. 17 vt (Înv) A inventa pretexte. 18 vt (Construit cu o completivă directă introdusă prin „că”) A considera. 19 vi (Îe) A ~ de cuviință (sau pop, cu cale) A considera nimerit, potrivit. 20 vt (D. suferințe fizice sau d. moarte) A cuprinde sau a surprinde pe cineva pe neașteptate. 21 vr (Îlv) A-și ~ mormântul (sau moartea) A muri. 22 vt (Îe) Ce te-a ~it (de...)? Ce ai, ce ți s-a întâmplat de... 23 vt (În imprecații; îe) ~-te-ar ciorile (sau dracii) Fir-ai al naibii. 24 vr (Îe) A se ~ de față A fi de față. 25 vr (Îe) A se ~ scris A fi scris. 26 vr (Construit cu pronumele reflexiv în dativ sau acuzativ și cu conjuncția „să”) A se apuca pe neașteptate sau la un moment nepotrivit să... 27 (Îe) Să te găsesc sănătos Formulă de salut la despărțire.

GĂSI, găsesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la obiecte) A vedea, a întîlni, a descoperi ceva, din întîmplare sau căutînd intenționat, a da de (sau peste) ceva; a afla. Într-o seară, Domițian și-aduse aminte de piculină. O găsi în fundul cufărului și începu să cînte. BASSARABESCU, V. 20. Făt-Frumos, după ce rescoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit... armele și hainele tătîne-său. ISPIRESCU, L. 3. De unde-a fi, de unde n-a fi, dacă l-oi găsi, al mieu să fie. CREANGĂ, P. 194. La etatea de douăzeci de ani, citise tot ce putuse găsi pe ici, pe colea, despre istoria noastră națională. GHICA, S. A. 142. Ce-ai căutat ai găsit. ◊ (Complementul indică un abstract; uneori construit cu dativul pronumelui reflexiv) Toată lumea asta aleargă, țipă, nu-și mai găsește astîmpăr. SAHIA, N. 54. ◊ Expr. A găsi pricină (sau motiv) = a descoperi motiv de gîlceavă; a căuta nod în papură. A nu-și găsi loc(u!) v. loc. A găsi ac de cojocul cuiva v. ac. A nu găsi cuvinte v. cuvînt. A-și găsi mormîntul (sau moartea) = a muri, a fi omorît. (Familiar) A-și găsi beleaua (bacăul, mai rar mantaua) (cu cineva) = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc, a da de dracu (cu cineva). Are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. REBREANU, R. I 136. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpînire pe mine, zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. Eu nu voi să-mi găsesc beleaua, dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. Și-a găsit sacul peticul v. petic. (Intranz.) Ți-ai găsit = aș! de unde! nici gînd! nici prin gînd să nu-ți treacă! Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul... omului aceluia? Ți-ai găsit! CREANGĂ, P. 245. (În întrebări retorice, care exprimă mirarea sau indignarea) A-și găsi (sau, refl., a se găsi) să... (sau, mai rar, de...) = a-i veni să..., a se apuca să... Tocmai acum la masă v-ați găsit și voi să vorbiți secături? ISPIRESCU, L. 213. Cu mine v-ați găsit de jucat? CREANGĂ, P. 304. Din toți caii tocmai tu te-ai găsit să mănînci jăratic? id. ib. 195. ♦ A descoperi ceea ce este ascuns, neștiut, necunoscut, nepus în valoare. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă, Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?... vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale. EMINESCU, O. I 134. În orice frază, găseau o espresie a doamnei B. NEGRUZZI, S. I 61. ◊ Expr. A(-i) găsi (cuiva) leacul v. leac. A(-i) găsi (cuiva) dreptate = a-i face cuiva dreptate, a se pronunța în favoarea cuiva. Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate. CREANGĂ, A. 145. ♦ (Cu privire la persoane) A întîlni (pe cineva) din întîmplare sau umblînd anume pentru a-l întîlni; a da (de cineva). A găsi pe cineva acasă. ▭ O luase înainte către sat. Îl găsiră în fața primăriei, în ulița pustie. DUMITRIU, N. 123. Iată și domnul Franț prietinul nostru. Unde nu gîndești, acolo-l găsești. ALECSANDRI, T. I 42. ◊ (Adesea determinat printr-un adverb sau printr-un nume predicativ, spre a indica situația în care se află cineva) Crai-nou strălucite! Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mihnite, Cu chipul cernit. ALECSANDRI, P. I 21. Cînd a venit doctorul, îl găsi mort. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Expr. A-și găsi omul = a găsi persoana potrivită într-o împrejurare dată. A-și găsi omul (sau nașul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poți înșela, birui sau amăgi ușor. Las’ că și-au găsit ei omul. CREANGĂ, P. 250. Bine v-am găsit! v. bine. Să te găsesc sănătos! formulă de salut la despărțire. ♦ Refl. reciproc. A se întîlni cu cineva. Pe seară te ducea la plimbare... la grădina Breslei sau a lui Deșliu, unde se găsea cu alți greci. GHICA, S. A. 110. Cînd cu mîndra m-oi găsi, Zău, iar voi întineri! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. 2. Tranz. (Despre o boală sau despre moarte) A surprinde, a cuprinde, a nimeri. Pe Bălcescu moartea l-a găsit departe de țară. ◊ Expr. Ce te-a găsit (de...)? = ce ai? ce ți s-a întîmplat (de...)? ce te-a apucat? ce ți-a venit? Nu știa baba lui ce l-a găsit, de-i așa de cu chef. CREANGĂ, P. 136. 3. Refl. A se afla undeva, a fi. Mă găseam în primăvara anului în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase, la o țigară. ARGHEZI, P. T. 93. Cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă găsesc. CREANGĂ, O. A. 226. ♦ A se pomeni într-un loc, într-o situație, într-o împrejurare. Directorul general, cînd s-a găsit față în față cu Bozan, a scuturat scrumul țigării, absent. SAHIA, N. 35. ♦ A fi într-un anumit fel, a se prezenta într-un anumit mod. Ar fi mers cu el, dar tocmai atunci se găseau mai rău ca oricînd cu banii. BASSARABESCU, V. 14. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Alelei! fecior de om viclean ce te găsești. id. P. 206. ♦ A fi în ființă, a exista, a dăinui, a se păstra (încă). Unde s-a fi găsind acel Împărat-Roș și fata lui... numai cel de pe comoară a fi știind. CREANGĂ, P. 234. 4. Tranz. A fi de părere că..., a socoti. Mai ales această actriță, pe care lumea o găsea frumoasă, mi se părea fără gust. CAMIL PETRESCU, U. N. 164. Filozofii au găsit Că n-ar fi urmă de fiară. TEODORESCU, P. P. 179. ◊ Expr. (Urmat de obicei de conjunctiv sau infinitiv) A găsi cu cale (sau de cuviință) = a socoti nimerit, potrivit. Am găsit de cuviință să te poftesc și pe d-ta. CREANGĂ, P. 30. Încep a spune... cum le-a dat [drumețul] cinci lei, drept mulțumită și cum cel cu trei pîini a găsit cu cale să-i împartă. id. O. A. 267. – Part. și: (regional) găst (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 52).

A GĂSI ~esc tranz. 1) (ființe, lucruri etc.) A scoate la iveală căutând sau din întâmplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasă. ◊ A-și ~ nașul (sau popa) a da peste omul care poate să-l pună la punct. A nu-și ~ locul a fi foarte îngrijorat. A-și ~ să... a-i veni pe neașteptate să...; a-l apuca să... 2) A obține în urma unui efort; a dobândi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferințe fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neașteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviință; a crede. El ~ește că lucrarea poate fi publicată. 5) A descoperi prin muncă creatoare; a inventa; a născoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea să aibă la dispoziție. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (ființe, obiecte) A vedea într-o anumită stare sau situație. Am găsit ușa încuiată. L-am găsit dormind. /<sl. gasiti

A SE GĂSI mă ~esc intranz. 1) fam. (despre persoane) A trece prin același loc, venind în întâmpinare și continuându-și drumul în direcții opuse; a se încrucișa; a se întâlni. 2) A se afla în realitate; a exista; a fi. ~ la serviciu. /<sl. gasiti

găsi v. 1. a da peste ceva, căutând sau din întâmplare: a găsi o comoară; 2. a descoperi: a găsi un mijloc; 3. a procura: a găsi cuiva un post; 4. a da peste cineva, a apuca: nu știu ce l’a găsit; 5. a-i trece prin minte: tocmai acum ți-ai găsit să...; 6. a crede: a găsi cu cale; 7. a fi undeva: ei se găsiau tocmai pe acolo. [Origină necunoscută].

găsésc v. tr. (bg. gázĭv, trec pin vad, sîrb. gaziti, a trece pin vad, după cum vsl. broditĭ, a trece pin vad, a dat rom. a brodi, care are înț. vecin cu a găsi. Poate infl. și de vsl gasiti, a stinge. Bern. 1, 299). Aflu, descoper, daŭ de: a găsi o comoară, o insulă, un mijloc de scăpare. Întîlnesc, apuc: a găsi un amic acasă. Procur (de ex., un post cuĭva). Apuc, lovesc, cuprind (vorbind de o boală): țipă par’că l-a găsit naĭba. Mă hotărăsc să, mă apuc să: tocmaĭ acuma și-a găsit să cînte (Iron.). Mi se pare, îs de ideĭe (barb. după fr. trouver): găsesc că nu e bine să beĭ apă rece cînd eștĭ asudat. V. refl. Mă aflu, sînt: pe aicĭ nu se găsesc tigri. A găsi cu cale, a găsi de cuviință saŭ a găsi bun (fr. trouver bon), a admite, a fi de părere că e bun. A-țĭ găsi bacău, a da de dracu, de unu care nu te lasă în pace. Țĭ-aĭ găsit!, da de unde; aș! e posibil?: țĭ-aĭ găsit să fie el om onest! Bine v’am găsit!, formulă de salutare a unuĭa care vine și dorește să ne găsească sănătoșĭ.

găsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găsesc, 3 sg. găsește, imperf. 1 găseam; conj. prez. 1 sg. să găsesc, 3 să găsească

găsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găsesc, imperf. 3 sg. găsea; conj. prez. 3 să găsească

găsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găsesc, imperf. 3 sg. găsea; conj. prez. 3 sg. și pl. găsească

GĂSI vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astăzi rar) a pricepe, (înv. și pop.) a oblici, (pop. și fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ în somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitați.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. ști. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.

GĂSI vb. v. întâlni, vedea.

găsi vb. v. ÎNTÎLNI. VEDEA.

GĂSI vb. 1. a afla, a descoperi, (astăzi rar) a pricepe, (înv. și pop.) a oblici, (pop. și fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o comoară.) 2. a afla, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poală vorbi.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 5. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.) 6. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitați.) 7. a se afla, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a ~ încolțit de creditori.) 8. a se afla, a fi, a se situa, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 9. a avea, a poseda, a ști. (~ eu soluția problemei.) 10. a avea, a exista, a fi. (~ cine să m-ajute.) 11. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (Eu ~ că așa trebuie să facem.)

A se găsi ≠ a lipsi

A găsi ≠ a pierde

găsi (găsesc, găsit), vb. – 1. A afla, a întîlni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee. Sl. gasiti „a stinge” (DAR; Pușcariu, Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-ar putea explica printr-un sens primitiv „a stinge suflînd” sau „a sufla”, care ajunge astfel să coincidă cu afflare › afla. Este de asemenea posibilă o confuzie, din partea subiectului rom., între sl. gasiti „a stinge” și sl. desiti, dositi „a afla”. Evoluția semantică „a stinge” › „a potoli setea” › „a afla” (Skok, Dacor., IX, 217), nu pare probabilă. Nici der. din alb. gjëig „aflu” (Cihac, II, 717), din sb. gaziti „a trece prin vad” (Weigand, BA, III, 107) sau din gepidicul gasihts „acțiunea de a zări” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 252) nu par probabile. Der. găsitură, s. f. (descoperire); găselniță, s. f. (invenție, născocire stilistică), formație artificială modernă.

JE PRENDS MON BIEN OÙ JE LE TROUVE (fr.) Iau (ceea ce-mi trebuie) de unde găsesc – Molière, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-și fac niciun scrupul când este vorba să-și procure ceva.

SE NON È VERO È BEN TROVATO (it.) dacă nu e adevărat e bine găsit – Giordano Bruno, „Gli eroici furori”. Mod de a pune la îndoială veracitatea unei informații sau a unei legende, admițând totodată că e adecvată.

Je prends mon bien où je le trouve (fr. „Îmi iau ce-mi trebuie unde găsesc”) – replică din Vicleniile lui Scapin de Molière (act. II, sc. 11). E scena în care Scapin năs- cocește un vicleșug spre a-i stoarce bătrînului avar Geronte suma de 500 de scuzi, povestindu-i că fiul său a fost răpit pe galera unui turc, care cerea acest preț de răscumpărare. Replica a devenit deviza celor fără scrupule în materie de bani. LIT.

a găsi capac la toate expr. a avea un răspuns pregătit pentru orice întrebare; a dovedi prezență de spirit în orice situație.

a-și găsi nașul expr. (pop.) a da peste omul care poate pune la punct, bate, molesta, înșela etc. pe cineva.

a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.

a-și găsi prostul expr. a-și găsi omul pe care să-l poată înșela / exploata ușor.