GĂSI, găsesc, vb. IV. 1. Tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întîmplare sau căutînd anume); a descoperi. ◊ Expr. A găsi pricină (sau motiv) = a descoperi motiv de ceartă. (Fam.) A-și găsi beleaua = a se afla într-o situație neplăcută, a avea necazuri. (Intranz.) Ți-ai găsit ! = aș ! de unde ! nici gînd ! A-și găsi (sau, refl., a se găsi) să. . . = a-i veni să. . ., a se apuca să. . . (Reg.) A(-i) găsi (cuiva) dreptate = a(-i) face (cuiva) dreptate. A-și găsi mormîntul = a muri (în mod tragic). ♦ Tranz. și refl. A întîlni pe cineva sau a se întîlni cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.) A-și găsi omul = a găsi persoana de care ai nevoie într-o anumită împrejurare. A-și găsi omul (sau nașul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poți înșela sau birui. Să te găseasc sănătos ! formulă de salut la despărțire. 2. Tranz. (Despre suferințe fizice sau despre moarte) A cuprinde, a surprinde (pe neașteptate). ◊ Expr. Ce te-a găsit (de. . .) ? = ce ai ? ce și s-a întîmplat (de. . .) ? 3. Refl. A se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situație, împrejurare etc. ◊ A fi, a se prezenta într-un anumit fel. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau (CREANGĂ). 4. Tranz. A fi de părere că. . .; a socoti, a crede că. . . ◊ Expr. A găsi cu cale (sau de cuviință) = a socoti nimerit, potrivit. – Comp. v. sl. gasiti.