3 intrări

43 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FUND, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului. ♦ Fiecare dintre cele două fețe plane (mobile) și opuse ale unui butoi sau ale altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc.; cârpător. 2. (Fam.) Șezut, dos. 3. Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos. ◊ Fund de ochi = totalitatea membranelor interne ale ochiului, accesibile examenului oftalmoscopic, în urma căruia pot fi identificate unele boli oculare. ◊ Expr. A se da la fund = a) a se lăsa în adâncul apei, a se cufunda; b) a dispărea din viața publică, a se retrage; c) a se ascunde pentru a scăpa de sub urmărire. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. ◊ Expr. Fundul fundului = punct foarte depărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală. ♦ (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii. ◊ Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) loc unde se găsește întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găsește acolo. ♦ Partea opusă deschizăturii la unele obiecte confecționate. – Lat. fundus.

Ultima frază este o repetare a unui sens anterior, nu preia sensul din DEX '98. - gall

FUND, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului. ♦ Parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc.; cârpător. 2. (Fam.) Șezut, dos. 3. Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos. ◊ Expr. A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. ◊ Expr. Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală. ♦ (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii. ◊ Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) loc unde se găsește întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găsește acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperământ de cap. – Din lat. fundus.

FUND2, funduri, s. n. (Urmat adesea de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») 1. Partea de jos a unui vas, formînd baza lui. Floarea Voiculesei își aplecă privirile spre fundul întunecat al cănii. MIHALE, O. 204. Mînca privind în fundul farfuriei. SAHIA, N. 57. Îîndată se pomeni cu cei doi arapi negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107. De la munte pîn' la mare parcă-s funduri de căldare (Mușuroaiele). TEODORESCU, P. P. 235. ♦ Cantitate rămasă pe fundul unui vas. Izu Protopopescu grăbește să termine un fund de sticlă. C. PETRESCU, A. 452. ♦ Parte (mobilă) care formează baza sau capacul unui butoi sau al altui recipient. Setilă dînd fundurile afară la cîte o bute... ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, O. A. 256. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavatul etc.; cîrpător. Îndată, mămucă, răspunse fata lepăind prin bătătură și zmuncind cofa goală de pe fundul ei. SADOVEANU, B. 22. Aburi se ridică molatici în tavan, de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. Mămăliga să răstoarnă ori pe fund ori pe masă. ȘEZ. V 5. 2. Partea de jos, închisă a unei cavități naturale; limita de jos. Apele se-ndeasă-n ropot Tulburate preste prunduri, Neguri tresărind se-nalță Din prăpăstii fără funduri. IOSIF, P. 74. Luînd sulița, înțepă fundul fîntînei de mai multe ori. ISPIRESCU, L. 318. Marea, că-i mare, și încă are fund, dar inima omului. ALECSANDRI, T. I 382. Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt, serailii... ș.c.l. se îngropau în stomahul lui ca într-un abis fără fund. NEGRUZZI, S. I. 286. ◊ Fig. În fundul privirilor lui un foc întunecos ardea. SADOVEANU, O. I 129. Ochii i s-au dus în fundul capului, picioarele abia îl mai țineau. C. PETRESCU, S. 157. E greu... cînd ai voi să grăiești cuiva o vorbă, care-ți vine din fundul inimii, și nu poți. SLAVICI, O. I 151. Îți trimet o salutare călduroasă din fundul sufletului. CARAGIALE, O. VII 267. ◊ Expr. A se da la fund = a) a se lăsa în adîncul apei, a se cufunda; b) fig. a dispărea din viața publică, a nu mai fi văzut în lume, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de sub urmărire. ♦ Adîncime. Era aci vorba de tone de cărbuni, tone de fontă, de gîlgîitul uleios al țițeiului, de harta fundurilor neexplorate încă ale pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/1. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. Camera lui era cea mai din fund. C. PETRESCU, C. V. 42. Ioana dădea de mîncare purcelului mai în fundul ogrăzii. REBREANU, R. I. 147. La o masă din fund se făcuse socoteala rudelor lui Nicola Marulis. BART, E. 35. ◊ Fig. Minaretele a două-trei geamii și turla unei biserici se desprindeau în conture puternice de pe sidefatele funduri ale serei. MACEDONSKI, O. III 65. ◊ Expr. Fundul-fundului = punct foarte depărtat, extremitate. Cunosc calea codrului Pînă-n fundul-fundului. ALECSANDRI, P. P. 207. ♦ (Cu determinări indicînd o regiune) Punct foarte depărtat de centrul politic sau cultural. Un fund de țară.Ne aflam și cîțiva... prieteni buni din timpurile copilăriei petrecute în aceeași mahala, într-un oraș din fundul Moldovei. BART, S. M. 12. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. Malca... se suie deasupra saltelelor, în fundul căruței. CREANGĂ, P. 117. 3. Partea unui obiect confecționat care se opune deschizăturii. Fundul buzunarului. Fundul sacului.Măcar cinci lei de-ar găsi într-un fund de buzunar. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Expr. Sac fără fund = om lacom, nesățios. ♦ Partea de deasupra a unui acoperămînt de cap. Purta o căciulă... cu fundul turtit. SADOVEANU, O. III 543. Cunoștea pădurea Cotoșmanei cum își cunoștea fundul căciulii. GALACTION, O. I 267. 4. (Regional, rar) Pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. Dar, ce-i drept, [ciubotele] făceau paralele acele; căci pusese piele bună de fund. CREANGĂ, A. 103.

fund (partea de jos sau dinapoi, îndepărtată a unui obiect, obiect de bucătărie) s. n., pl. fúnduri

fund (= pfund) s. m. (s. n.), pl. funzi (funduri)

FUND s. 1. dos. (Întoarce vasul cu ~ul în sus.) 2. v. tocător. 3. (pop.) cârpător, (reg.) masă, (Transilv. și Maram.) tablă. (~ de mămăligă.) 4. v. codârlă. 5. dos, spate. (În ~ul curții.) 6. v. adânc. 7. adânc, adâncime, afund, profunzime, străfund. (Din ~ul lacului.) 8. v. șezut.

fund (-duri), s. n.1. Parte de jos a unui obiect. – 2. Parte de jos și interior al unei concavități, adîncime. – 3. Depărtare, parte mai îndepărtată a unei perspective. 4. Taler de lemn, cîrpător. – Mr., megl., istr. fund. Lat. fŭndus (Pușcariu 672; Candrea-Dens., 679; REW 3585; DAR), cf. alb. funt (Meyer 111; Philippide, II, 643), it. fondo, prov. fons, fr. fond, sp. hondo, port. fundo. Este dublet de la fond, s. n. (fund, mai ales în accepțiile sale abstracte), din fr. fond, pe care unii autori din trecut (Șincai, sec. XVIII), l-au folosit și cu forma fund. Der. afund, adv. (înspre fund; în profunzime, adînc; perfect; adj., profund, adînc), mr. afundu, cu a- caracteristic formațiilor adv. (Candrea-Dens., 680; DAR); afund, s. n. (adîncime, profunzime); afunda, vb. (a adînci), format pe baza adv. (după Pușcariu 36 și Candrea-Dens., 681, de la un lat. *affŭndāre, cf. it. affondare, v. fr. afonder, sp. ahondar, port. afundar; REW are dreptate cînd consideră cuvîntul drept der. intern, dar se îndoiește nejustificat cu privire la autenticitatea celorlalți termeni rom.); înfunda, vb. (a pune fund la o putină; a închide, a astupa; a înțesa, a îndesa; a adînci; a umple cu (de); a închide, a izola; a îngropa; a (se) adînci, a (se) astupa; a se duce la fund; a pune într-o situație grea, a încolți; a zăpăci, a năuci; refl. și cu pron. dativ, a se da învins, a se lăsa păgubaș), cu pref. -în, cf. lat. infŭndāre; înfundat, adj. (astupat; îmbuteliat; sufocat, înecat; plin, înțesat; grăsuț, dolofan; închis, astupat; cufundat, adîncit); înfundător, adj. (atacator); (în)fundătoare, s. f. (parte din spate a carului); (în)fundătură, s. f. (stradă, uliță care se înfundă; colț, ungher; ascunzătoare; impas); desfunda, vb. (a scoate fundul la o putină; a destupa, a scoate dopul; a deschide, a desface; a strica ploaia un drum); fundac, adj. (grăsuț, dolofan; s. n., nume dat mai multor păsări migratoare care se cufundă în apă: Podiceps cristatus; Podiceps negricollis; Colymbus septentrionalis); fundac s. n. (Trans., așternut de paie pus la baza unei căpițe sau a unui stog; vestă de piele; (în)fundătură); fundar, s. m. (pasăre migratoare, Colymbus septentrionalis); fundar, s. n. (pînză de sac); fundei, s. n. (fundac, așternut de paie; parte care rămîne dintr-un material; parte inițială a intestinului gros); fundoaie, s. f. (temelia casei; temelia pietrei de moară; cotitură, meandră); fundoare, s. f. (Trans., firidă, ocniță); fundurei, s. n. (brînză făcută din ce rămîne de la zerul laptelui), numit astfel datorită acestor resturi sau funduri de lapte; fundurie, s. f. (culcuș, pat; bază de stog). Cf. cufunda. Der. neol. funda, vb., din fr. fonder, cu influența lui fund; nefundat, adj. (neîntemeiat); fundați(un)e, s. f. (fundament, bază, temelie); fundător, s. m. (fondator); fundal (var. fondal), s. n. (decor care acoperă fundul unei scene de teatru sau fond al unui tablou reprezentînd perspectiva); fundament, s. n. (bază, temelie), din lat. fundamentum (sec. XVIII); fundamental, adj. (esențial).

FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul căldării. 2) Fiecare din cele două părți laterale ale unui butoi. 3) Scândură mică de diferite forme, întrebuințată la bucătărie (pentru a tăia ceva, a răsturna mămăliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsală a corpului, pe care se șade; dos; șezut. 5) Partea de jos a unei cavități naturale. ~ul mării. 6) Partea din spate a unui spațiu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusă deschizăturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

fund, fúnduri, s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. 2. (înv.) teren, pământ.

fund n. 1. partea cea mai de jos: fundul mării; fig. fundul inimei; 2. partea cea mai depărtată: fundul grădinei; 3. partea opusă deschiderii sau intrării: fundul unui dulap; 4. ceeace rămâne la fund: fundul paharului, fundul sacului. [Lat. FUNDUS].

1) fund n., pl. urĭ (lat. fŭndus, alb. funt, it. fondo, sard. fundu, fr. fond[s], pv. fons, sp. hondo, pg. fundo. V. fond, latifundiŭ). Partea cea maĭ de jos a unuĭ lucru cav: fundu unuĭ pahar, sac, puț, rîŭ; uneĭ mărĭ, văĭ. Fig. Fundu inimiĭ, adîncu inimiĭ. Partea cea maĭ depărtată de intrare saŭ de punctu principal: fundu uneĭ pivnițe, uneĭ grădinĭ, a muta un funcționar în fundu țăriĭ. Bucată de lemn, lată și groasă, de tăĭat carne, de pus mamăliga [!] ș. a. A da de fund, a ajunge la fund. A face economie de la fundu saculuĭ, cînd nu țĭ-aŭ maĭ rămas de cît [!] puținĭ banĭ. Sac (saŭ butoĭ) fără fund, om care nu se maĭ satură.

funt m. (rus. pol. funt, ung. font, germ. pfund, engl. pound, d. lat. pondus, greutate la cantar [!]. V. ponderabil). Vechĭ. Jumătate de chilogram. S. n., pl. urĭ. Un funt de lumînărĭ, un pachet de lumînărĭ (4-6). – Și fund. V. majă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FUND s. 1. dos. (Întoarce vasul cu ~ în sus.) 2. tocător, (pop.) cîrpătór, (reg.) tocănitór. (~ de carne, de ceapă.) 3. (pop.) cîrpătór, (reg.) másă, (Transilv. și Maram.) táblă. (~ de mămăligă.) 4. codîrlă, (pop.) înfundătoáre, scărílă, tárgă, (reg.) scărígă, (Mold. și Bucov.) chélnă, (Transilv. și Ban.) șiréglă, (Olt. și Munt.) șușléte. (~ la car, la căruță ori la sanie.) 5. dos, spate. (În ~ curții.) 6. adînc, adîncime, afund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundíș, afunzíme, (fig.) báiere (pl.), (înv. fig.) máțe (pl.). (În ~ pămîntului.) 7. adînc, adîncime, afund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 8. (ANAT.) dos, popou, șezut, (rar) posteriór, (pop.) cur, (fam.) pópsi, (eufemistic) pardón.

Intrare: fund (funt)
fund (pl. -i) substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fund fundul
plural funzi funzii
genitiv-dativ singular fund fundului
plural funzi funzilor
vocativ singular
plural
fund (pl. -uri) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fund fundul
plural funduri fundurile
genitiv-dativ singular fund fundului
plural funduri fundurilor
vocativ singular
plural
Intrare: fund (dos)
fund (pl. -uri) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fund fundul
plural funduri fundurile
genitiv-dativ singular fund fundului
plural funduri fundurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Fund
Fund

fund (dos)

  • 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 6 exemple
    exemple
    • Fundul căldării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Floarea Voiculesei își aplecă privirile spre fundul întunecat al cănii. MIHALE, O. 204.
      surse: DLRLC
    • Mînca privind în fundul farfuriei. SAHIA, N. 57.
      surse: DLRLC
    • Îndată se pomeni cu cei doi arapi negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107.
      surse: DLRLC
    • De la munte pîn' la mare parcă-s funduri de căldare (Mușuroaiele). TEODORESCU, P. P. 235.
      surse: DLRLC
    • Izu Protopopescu grăbește să termine un fund de sticlă. C. PETRESCU, A. 452.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele două fețe plane (mobile) și opuse ale unui butoi sau ale altui recipient.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Setilă dînd fundurile afară la cîte o bute... ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, O. A. 256.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cârpător 3 exemple
      exemple
      • Îndată, mămucă, răspunse fata lepăind prin bătătură și zmuncind cofa goală de pe fundul ei. SADOVEANU, B. 22.
        surse: DLRLC
      • Aburi se ridică molatici în tavan, de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97.
        surse: DLRLC
      • Mămăliga să răstoarnă ori pe fund ori pe masă. ȘEZ. V 5.
        surse: DLRLC
  • 2. (La om) Extremitatea dorsală a corpului, pe care se șade.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX familiar sinonime: dos șezut
  • 3. Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 9 exemple
    exemple
    • Fundul mării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Apele se-ndeasă-n ropot Tulburate preste prunduri, Neguri tresărind se-nalță Din prăpăstii fără funduri. IOSIF, P. 74.
      surse: DLRLC
    • Luînd sulița, înțepă fundul fîntînei de mai multe ori. ISPIRESCU, L. 318.
      surse: DLRLC
    • Marea, că-i mare, și încă are fund, dar inima omului. ALECSANDRI, T. I 382.
      surse: DLRLC
    • Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt, serailii... ș.c.l. se îngropau în stomahul lui ca într-un abis fără fund. NEGRUZZI, S. I. 286.
      surse: DLRLC
    • În fundul privirilor lui un foc întunecos ardea. SADOVEANU, O. I 129.
      surse: DLRLC figurat
    • Ochii i s-au dus în fundul capului, picioarele abia îl mai țineau. C. PETRESCU, S. 157.
      surse: DLRLC figurat
    • E greu... cînd ai voi să grăiești cuiva o vorbă, care-ți vine din fundul inimii, și nu poți. SLAVICI, O. I 151.
      surse: DLRLC figurat
    • Îți trimet o salutare călduroasă din fundul sufletului. CARAGIALE, O. VII 267.
      surse: DLRLC figurat
    • 3.1. Fund de ochi = totalitatea membranelor interne ale ochiului, accesibile examenului oftalmoscopic, în urma căruia pot fi identificate unele boli oculare.
      surse: DEX '09
    • 3.2. A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se cufunda.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie
    • 3.3. A se da la fund = a dispărea din viața publică, a se retrage.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie
    • 3.4. A se da la fund = a se ascunde pentru a scăpa de sub urmărire.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era aci vorba de tone de cărbuni, tone de fontă, de gîlgîitul uleios al țițeiului, de harta fundurilor neexplorate încă ale pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/1.
        surse: DLRLC
    • 3.6. Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
      exemple
      • Fundul scenei.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • Camera lui era cea mai din fund. C. PETRESCU, C. V. 42.
        surse: DLRLC
      • Ioana dădea de mîncare purcelului mai în fundul ogrăzii. REBREANU, R. I. 147.
        surse: DLRLC
      • La o masă din fund se făcuse socoteala rudelor lui Nicola Marulis. BART, E. 35.
        surse: DLRLC
      • Minaretele a două-trei geamii și turla unei biserici se desprindeau în conture puternice de pe sidefatele funduri ale serei. MACEDONSKI, O. III 65.
        surse: DLRLC figurat
      • 3.6.1. Fundul fundului = punct foarte depărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
        exemple
        • Cunosc calea codrului Pînă-n fundul-fundului. ALECSANDRI, P. P. 207.
          surse: DLRLC
    • 3.7. (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un fund de țară.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Ne aflam și cîțiva... prieteni buni din timpurile copilăriei petrecute în aceeași mahala, într-un oraș din fundul Moldovei. BART, S. M. 12.
        surse: DLRLC
    • 3.8. Partea dinapoi a unui vehicul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Maica... se suie deasupra saltelelor, în fundul căruței. CREANGĂ, P. 117.
        surse: DLRLC
  • 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Fundul buzunarului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Fundul sacului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Măcar cinci lei de-ar găsi într-un fund de buzunar. C. PETRESCU, C. V. 117.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Sac fără fund = om lacom, nesățios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.2. Sac fără fund = loc unde se găsește întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găsește acolo.
      surse: DEX '09
    • 4.3. Partea de deasupra a unui acoperământ de cap.
      surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Purta o căciulă... cu fundul turtit. SADOVEANU, O. III 543.
        surse: DLRLC
      • Cunoștea pădurea Cotoșmanei cum își cunoștea fundul căciulii. GALACTION, O. I 267.
        surse: DLRLC
  • 5. Pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal.
    exemple
    • Dar, ce-i drept, [ciubotele] făceau paralele acele; căci pusese piele bună de fund. CREANGĂ, A. 103.
      surse: DLRLC

etimologie: