2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite[1] sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Lat. fremitus.

  1. în original, incorect: înnăbușite (formă arhaică, ultima atestare în DLRM, 1958). — cata

freamăt sn [At: DOSOFTEI, V. S. 79/2 / V: (reg) hr~, hremet, re~, remet, (Mun) ra~ / S și: (îrg) ghr~ / Pl: ~e, (nob) ~emete / E: ml fremitus] 1 Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc. Si: fremătare (2). 2 Zgomot confuz de voci Si: murmur. 3 (Mai ales îf hreamăt, ramăt) Vacarm. 4 (Fig) Fior1. 5 (Fig) Înfiorare. 6 (Îla) În ~ Neliniștit. 7 (Îal) Emoționat.

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite[1] sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Lat. fremitus. modificată

  1. În original, incorect: înnăbușite (formă arhaică). — gall

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vînt, de valurile mării etc. Vîntul sufla mai cu putere, aducînd în odaie suspine și freamătul copacilor. DUNĂREANU, CH. 10. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. Freamătul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI, C. 41. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. Erau mulți acuma și plutea deasupra lor un freamăt de glasuri. DUMITRIU, N. 253. În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit; Ard galbene flacări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. COȘBUC, P. I 142. ♦ Zgomot, larmă. E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? COȘBUC, P. II 46. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. Scot paloșele-n soare cu-n freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. A. 146. 2. Fig. Fior, înfiorare. În rîndurile mulțimii începu să crească un freamăt de bucurie. SAHIA, N. 107. Aceste cuvinte, așa dulce șoptite, deșteptară în inima voinicului un freamăt necunoscut. ODOBESCU, S. III 199. Deodat-un freamăt zboară De-a lungul prin oștime și-n gloată se străcoară. ALECSANDRI, P. III 337. – Variantă: hreámăt (LESNEA, I 8, TOPÎRCEANU, S. A. 106) s. n.

FREÁMĂT ~e n. 1) Zgomot ușor și monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd și confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emoție puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<lat. fremitus

freamăt n. 1. mișcare sgomotoasă (în special vorbind de frunzele agitate de vânt); 2. fig. freamăt de suspine AL. [Lat. FREMITUS].

freámăt n., pl. fremete, ca gemete (lat. frémitus, it. sp. pg. frémito, vfr. friente). Foșnet, zgomotu frunzelor bătute de vînt: freamătu plopilor. – Vechĭ (Nec. Let. 2, 261) hreámăt, la Dos. ghreámăt, la Stam. 336 vreámăt, în sud reámăt și rámăt, hărmălaĭe, tumult.

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.

HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

fremăta vi [At: ALECSANDRI, P. III, 652 / Pzi: freamăt, (îvp) ~tez / E: freamăt] 1 (D. frunze) A produce freamăt (1). 2 (D. copaci) A foșni. 3 (Fig; d. oameni) A se înfiora. 4 (Fig; d. oameni) A vibra. 5 (Fig; d. colectivități) A se agita.

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze, p. ext. despre copaci și păduri) A produce freamăt. V. foșni. Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. Îmi freamătă frunza,iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ◊ Fig. Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. ♦ Tranz. A face să tremure, a mișca. Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. ◊ Fig. Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a tresălta. Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146. ♦ (Despre colectivități) A se mișca, a se agita. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. ◊ (Despre locul unde se agită o mulțime) Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317.

A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot ușor și înăbușit, mișcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-și exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitație și murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mișca în tremur. /Din freamăt

fremătà v. a scoate un freamăt: lung freamătă codrii.

*frem, -út, a fréme v. intr. (lat. frémere). Em. Fac fremăt. – Uniĭ aŭ început a zice a fremăta (eŭ fremăt, el freamătă, să fremete).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

freámăt s. n. (sil. frea-), pl. freámăte

arată toate definițiile

Intrare: freamăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • freamăt
  • freamătul
  • freamătu‑
plural
  • freamăte
  • freamătele
genitiv-dativ singular
  • freamăt
  • freamătului
plural
  • freamăte
  • freamătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hreamăt
  • hreamătul
  • hreamătu‑
plural
  • hreamăte
  • hreamătele
genitiv-dativ singular
  • hreamăt
  • hreamătului
plural
  • hreamăte
  • hreamătelor
vocativ singular
plural
ghreamăt substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghreamăt
  • ghreamătul
  • ghreamătu‑
plural
  • ghreamăte
  • ghreamătele
genitiv-dativ singular
  • ghreamăt
  • ghreamătului
plural
  • ghreamăte
  • ghreamătelor
vocativ singular
plural
Intrare: fremăta
verb (V26.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fremăta
  • fremătare
  • fremătat
  • fremătatu‑
  • fremătând
  • fremătându‑
singular plural
  • freamătă
  • fremătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • freamăt
  • fremăt
(să)
  • freamăt
  • fremăt
  • fremătam
  • fremătai
  • fremătasem
a II-a (tu)
  • freamăți
(să)
  • freamăți
  • fremătai
  • fremătași
  • fremătaseși
a III-a (el, ea)
  • freamătă
(să)
  • freamăte
  • fremăta
  • fremătă
  • fremătase
plural I (noi)
  • fremătăm
(să)
  • fremătăm
  • fremătam
  • fremătarăm
  • fremătaserăm
  • fremătasem
a II-a (voi)
  • fremătați
(să)
  • fremătați
  • fremătați
  • fremătarăți
  • fremătaserăți
  • fremătaseți
a III-a (ei, ele)
  • freamătă
(să)
  • freamăte
  • fremătau
  • fremăta
  • fremătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

freamăt hreamăt ghreamăt

  • 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fremătare attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vîntul sufla mai cu putere, aducînd în odaie suspine și freamătul copacilor. DUNĂREANU, CH. 10.
      surse: DLRLC
    • Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64.
      surse: DLRLC
    • O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129.
      surse: DLRLC
    • Freamătul frunzelor avea un sunet misterios care da fiori. ALECSANDRI, C. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murmur rumoare attach_file 2 exemple
      exemple
      • Erau mulți acuma și plutea deasupra lor un freamăt de glasuri. DUMITRIU, N. 253.
        surse: DLRLC
      • În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit; Ard galbene flacări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. COȘBUC, P. I 142.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? COȘBUC, P. II 46.
        surse: DLRLC
      • Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Scot paloșele-n soare cu-n freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. A. 146.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • În rîndurile mulțimii începu să crească un freamăt de bucurie. SAHIA, N. 107.
      surse: DLRLC
    • Aceste cuvinte, așa dulce șoptite, deșteptară în inima voinicului un freamăt necunoscut. ODOBESCU, S. III 199.
      surse: DLRLC
    • Deodat-un freamăt zboară De-a lungul prin oștime și-n gloată se străcoară. ALECSANDRI, P. III 337.
      surse: DLRLC

etimologie:

fremăta

  • 1. unipersonal (Despre frunze, prin extensiune despre copaci și păduri, despre valurile mării) A produce freamăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428.
      surse: DLRLC
    • Îmi freamătă frunza, – iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141.
      surse: DLRLC
    • figurat Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să tremure.
      surse: DLRLC sinonime: mișca attach_file 2 exemple
      exemple
      • Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326.
        surse: DLRLC
      • figurat Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita.
    exemple
    • Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre colectivități) A se mișca, a se agita.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: agita mișca attach_file un exemplu
      exemple
      • Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. Despre locul unde se agită o mulțime:
        exemple
        • Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291.
          surse: DLRLC
        • Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • freamăt
    surse: DEX '98 DEX '09