15 definiții pentru fior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

fior2 sm [At: ECONOMIA, 89 / V: finor / P: fi-or / Pl: ~i / E: nct] (Bot) Jneapăn (Pinus mugo).

fior1 sm [At: BELDIMAN, TR. 367 / P: fi-or / Pl: ~i, (îvp) ~uri sn, (înv) ~oare sf / E: ml febris, -io] 1 Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur). 2 (Pex) Emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică). 3 Zguduire nervoasă. 4 (Rar) Frică.

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

FIÓR, fiori, s. m. (Uneori în legătură cu verbe ca: «a cuprinde», «a lua», «a apuca», «a trece», «a da» etc.; uneori întărit prin determinările «rece» sau «de gheață») Senzație (ușoară) de frig (însoțită uneori de tremur); p. ext. emoție vie trezită de un sentiment puternic (mai ales de frică), zguduire nervoasă. Lui Damian îi trecu un fior rece prin șira spinării. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Un val de sînge cald i se sui în obraz, un fior o străbătu. SADOVEANU, O. IV 67. Îi bate tare pieptul ș-o trece un fior. MACEDONSKI, O. I 244. ◊ Fig. După larma paserilor mărunte ale stuhurilor, s-a făcut liniște deodată și pe luciul lin s-a stîrnit un fior abia văzut. SADOVEANU, N. F. 86. Fiori iuți de vînturi ușoare însuflețeau, în răstimpuri, neclintirea frunzișului negru și picături de apă mari cădeau grele pe pămînt. HOGAȘ, M. N. 178. Nu știu ce fior de primăvară străbate versurile d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 463. – Pl. art. și: (s. n., neobișnuit) fiorile (DELAVRANCEA, V. V. 169).

FIÓR ~i m. 1) Senzație neplăcută, provocată de frig. 2) Emoție puternică pricinuită de o reacție nervoasă. [Sil. fi-or] /<lat. febris

fior m. 1. tremurătură cauzată de frig sau de friguri; 2. fior cauzat de o emoțiune violentă. [Cf. lat. FEBRIS, friguri].

fiór m. (lat. *fĕbrum, îld. fĕbrĭs, frigurĭ, febră, ca alior d. helléb(ŏ)rus. Cp. cu lăor și cĭur). Tremurătură pe care o simțĭ din cauza friguluĭ, a frigurilor saŭ a emoțiuniĭ: a simți un fior, niște fiorĭ; mĭ-a trecut un fior pin trup; trec, mă pătrund fioriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIÓR s. 1. scuturătură, (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) răcori (pl.). (Mă trec ~ii.) 3. înfiorare, (fig.) cutremur. (~ de groază.) 4. v. freamăt.

FIOR s. 1. scuturătură, (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) răcori (pl.). (Mă trec ~.) 3. înfiorare, (fig.) cutremur. (~ de groază.) 4. freamăt, înfiorare. (Un ~ trece prin mulțime.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep.

Intrare: fior
fior1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: fi-or info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fior
  • fiorul
  • fioru‑
plural
  • fiori
  • fiorii
genitiv-dativ singular
  • fior
  • fiorului
plural
  • fiori
  • fiorilor
vocativ singular
plural
fior2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fior
  • fiorul
  • fioru‑
plural
  • fioruri
  • fiorurile
genitiv-dativ singular
  • fior
  • fiorului
plural
  • fioruri
  • fiorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fior

  • 1. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Lui Damian îi trecu un fior rece prin șira spinării. V. ROM. noiembrie 1953, 12.
      surse: DLRLC
    • Un val de sînge cald i se sui în obraz, un fior o străbătu. SADOVEANU, O. IV 67.
      surse: DLRLC
    • Îi bate tare pieptul ș-o trece un fior. MACEDONSKI, O. I 244.
      surse: DLRLC
    • figurat După larma paserilor mărunte ale stuhurilor, s-a făcut liniște deodată și pe luciul lin s-a stîrnit un fior abia văzut. SADOVEANU, N. F. 86.
      surse: DLRLC
    • figurat Fiori iuți de vînturi ușoare însuflețeau, în răstimpuri, neclintirea frunzișului negru și picături de apă mari cădeau grele pe pămînt. HOGAȘ, M. N. 178.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu știu ce fior de primăvară străbate versurile d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 463.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • comentariu neobișnuit Plural articulat și: (s. n.) fiorile.
    surse: DLRLC

etimologie: