palpita vi [At: CALENDARIU (1794), 36/38 / Pzi: ~it și ~tez / E: fr palpiter] 1-2 (D. inimă) A bate (mai puternic decât e normal, sau) neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli Si: a zvâcni. 3 (D. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică. 4 (Pan) A se legăna. 5 (Pan) A tremura. 6 (Pan) A licări. 7 (Fig) A se manifesta cu putere. 8 (Fig) A vibra.

PALPITA palpit, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai tare și mai repede decît e normal, din cauza unei emoții; a bate, a zvîcni. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită. MACEDONSKI, O. I 19. ♦ (Despre oameni) A fi stăpînit de emoție, a fi tulburat, a tremura. Ea se-ndreptează, palpitînd – transfigurată, Spre clavirul ce-i zîmbește printre fildeșu-nvechit. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. O flacără roșie de rubin scînteia o clipă în altă parte, apoi se schimba încet-încet, pînă ce rămînea palpitînd în locul ei un licurici violet, însuflețit parcă. SADOVEANU, O. VIII 14. 2. Fig. A se manifesta cu putere, a fremăta, a trăi intens. [Coșbuc] a trăit în cea mai strînsă intimitate cu natura și de aceea în creațiunea lui ea palpită de viață, e redată cu atîta măiestrie, cu atîta iubire. GHEREA, ST. CR. III 361. În jurul tău palpită-ntreaga fire, Iar florile-s așa de parfumate, Că-n clipa asta tu respiri iubire! VLAHUȚĂ, O. A. I 80. – Prez. ind. și: (rar) palpitez (MACEDONSKI, O. I 161).

PALPITA vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvîcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpit și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare].

PALPITA vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare)

A PALPITA palpit intranz. 1) (despre inimă, puls) A-și intensifica mișcările (din cauza unei boli, a unei emoții sau a unui efort); a zvâcni; a bate. 2) A fi cuprins de o emoție puternică; a fremăta; a vibra. 3) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm vioi; a pulsa. Viața palpită. /<fr. palpiter

palpità v. 1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni: îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat: a palpita de bucurie.

*pálpit și palpít, a -á v. intr. (lat. pálpito, -áre; fr. palpiter). Bat maĭ tare: a-țĭ palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curînd ucise. Tremur de emoțiune: a palpita de bucurie. V. zvîcnesc.

palpita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 2 sg. palpiți, 3 palpită; conj. prez. 1 sg. să palpit, 3 să palpite

palpita (a ~) vb., ind. prez. 3 palpită

palpita vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 3 sg. și pl. palpită; conj. prez. 3 sg. și pl. palpite

palpit, -tând ger.

PALPITA vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvâcni, (rar) a zvâcâi, (reg.) a bâcâi, a tâcâti. (Inima ~ cu putere.) 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. v. fremăta.

PALPITA vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a se înfiora, a tremura. (Nările îi ~.) 3. a fremăta, a se înfiora, a tresălta, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoție.) 4. a fremăta, a pulsa, a vibra, a zvîcni. (~ în el o mare bucurie.)