6 definiții pentru fremătare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FREMĂTARE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.
FREMĂTARE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fremătare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pl: ~tări / E: fremăta] 1 Producere a unui freamăt (1). 2 (Ccr) Freamăt (1). 3 Foșnire a copacilor. 4 (Fig) Înfiorare. 5 (Fig) Vibrare. 6 (Fig) Agitație a unei colectivități.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FREMĂTARE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. În mine plopii-și suie fremătarea. LESNEA, A. 89. Adierea își ascute fremătările pe stînci. MACEDONSKI, O. I 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fremătare s. f., g.-d. art. fremătării; pl. fremătări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fremătare s. f., g.-d. art. fremătării; pl. fremătări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fremătare s. f., g.-d. art. fremătării, pl. fremătări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fremătare, fremătărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: freamăt
- În mine plopii-și suie fremătarea. LESNEA, A. 89. DLRLC
- Adierea își ascute fremătările pe stînci. MACEDONSKI, O. I 161. DLRLC
-
etimologie:
- fremăta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.