3 intrări
55 de definiții
din care- explicative DEX (28)
- ortografice DOOM (15)
- etimologice (2)
- jargon (1)
- sinonime (8)
- antonime (1)
Explicative DEX
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINE s. n. Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fin1, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 190 / Pl: ~i, ~e / E: fr fin] 1 Care este foarte mic. 2 Delicat. 3 (D. țesături) Foarte subțire (și străveziu). 4 De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). 5 (Rar; d. metale) Pur. 6 (Fig; d. gânduri, idei) Subtil. 7 (Fig; d. gânduri, idei) Ingenios. 8 (D. organe de simț sau simțuri) Care percepe cele mai mici nuanțe Si: ager, sensibil. 9 (D. zâmbet) Abia perceptibil. 10 (D. oameni) Manierat. 11 (D. oameni) Elegant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fină sf [At: PRAV. MOLD. 94 / V: (reg) hi~ / Pl: ~ne / E: fin] 1 Femeie considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). 2 (Reg) Cumătră. 3 (Reg) Nănașă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fine sns [At: ODOBESCU, S. III, 62 / E: fr fin, enfin, it fine] 1 (Liv) Sfârșit. 2 (Îlav) În ~ În sfârșit. 3 (Îal) În concluzie. 4 (Muz; îlav) Al ~ Până la capăt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*FIN2 adj. 1 Subțire: pînză ~ă; talie ~ă ¶ 2 Delicat: obraz ~, trăsături ~e, ¶ 3 Mărunt: o plaie ~ă ¶ 4 Curat, neamestecat: aur ~ ¶ 5 Adevărat, care nu e fals, scump: pietre ~e ¶ 6 Foarte bun, excelent: vin ~ ¶ 7 Foarte sensibil: miros ~ ¶ 8 Subtil, ingenios: Drept preot toarce-un greer un gînd ~ și obscur EMIN. ¶ 9 Isteț, dibaciu, șiret [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FIN1 sm., FINĂ (pl. -ne) sf. 1 Persoana botezată în raport cu nașul sau cu nașa ei 👉 NAȘ ¶ 2 Persoana cununată în raport cu nunul sau cu nuna ei [‡ fiin < lat. *filianus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FINĂ 👉 FIN1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*FINE sf. Sfîrșit, urmă: în ~, în sfîrșit, în cele din urmă [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FINIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. FINĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Shuryk
- acțiuni
FINE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Delicat; p. ext. foarte mic, mărunt. Trăsături fine. ▭ În mîna cu încheieturi subțiri și fine ea ține un ulcior. BOGZA, C. O. 284. Ai obosit cu mîna ta cea fină În val de aur părul despletind. EMINESCU, O. IV 380. ◊ Fig. Coborîm repede în vale, pe lîngă fînețe care ne trimit pe boarea fină miresme calde. SADOVEANU, O. VII 201. O sudoare fină, rece, îi acoperea fruntea. BART, E. 189. Pulberea de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). A faclelor lucire, răzbind prin pînza fină, Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. ◊ (Poetic) Timpul... Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. ◊ (Adverbial) Obiectul cel mai fin lucrat din cele trei care s-au păstrat din tezaurul de la Conțești. ODOBESCU, S. II 190. 2. De (cea mai) bună calitate. Tutun fin. ▭ Ai ghete cu nasturi în picioare și pălărie fină-n cap. SLAVICI, O. I 332. Pe cap prinsese un văl sau maramă de o stofă albă și fină, cu două ace, așa încît plutea pe deasupra părului. BOLINTINEANU, O. 437. ♦ (Rar, despre metale) Curat, pur, neamestecat. Argint fin. Aur fin. 3. Fig. (Despre gînduri, idei) Subtil, ingenios. Drept preot toarce-un greier un gînd fin și obscur. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Despre zîmbet) Abia perceptibil. Deprindeau retorica, cu zîmbete fine și gesticulații alese. SADOVEANU, O. VI 411. ♦ (Despre simțuri) Care distinge cele mai subtile nuanțe; foarte sensibil; ager. Gust fin. Miros fin. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană botezată sau cununată, considerată în raport cu nașii săi. Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul. PAS, Z. I 175. Iar fina noastră llinca stă la vatră pe cînd scriem această carte. SADOVEANU, N. P. 279. La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINE s. n. (Învechit și livresc) Sfîrșit. La finele anului. ▭ L-al carierei fine să ne-oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. Fluviul a ieșit din codri, în cîmpii fără de fine. EMINESCU, O. IV 129. ◊ (Întrebuințat curent numai în loc. adv.) În fine = în sfîrșit. M-am convins în fine C-am scăpat de-acuma de orice nevoi. CARAGIALE, O. III 127. [Am citit] poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu, în fine chiar și serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU, S. III 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIN, -Ă adj. 1. Subțire, delicat. ♦ Mărunt. ♦ Curat, pur; neamestecat. 2. Foarte sensibil, delicat. ♦ Manierat, elegant, binecrescut. ♦ Subtil, ingenios; isteț, dibaci, șiret. [< fr. fin, it. fino].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINE s.m. (Liv.) Sfîrșit. ◊ În fine = în sfîrșit; (muz.) al fine = pînă la capăt. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIN, -Ă adj. 1. subțire, delicat. ◊ mărunt. ◊ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț. (< fr. fin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FINE s. m. sfârșit. ♦ în ~ = în sfârșit; (muz.) al ~ = până la capăt. (< it. fine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FIN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denotă multă gingășie; plin de gingășie. Față ~ă. 3) Care se impune prin grosime foarte mică; foarte subțire (și transparent). Pânză ~ă. 4) Care se impune prin calitate foarte bună; de calitate superioară. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtări alese; manierat. 6) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o sensibilitate delicată; caracterizat prin nuanțe subtile. Aluzie ~ă. 7) (despre simțuri) Care vădește sensibilitate și rafinament; de acuitate puternică. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relații dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituală deosebită. Observație ~ă. /<fr. fin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. (în ritualul creștin) Persoană privită în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). /<lat. filianus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINE n. livr. Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal; sfârșit. ~ de an. ◊ În ~ a) în sfârșit; b) în concluzie; în încheiere. /<it. fine, fr. fin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fin a. 1. subțire: fir fin, talie fină; 2. de formă delicată: trăsuri fine; 3. căutat pentru excelența-i: piatră fină, vin fin; 4. fără aliaj: aur fin; 5. subtil, ingenios: un gând fin și obscur EM.; 6. abil, șiret: spirit fin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fine m. sfârșit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *fin, -ă adj. (fr. fin, it. fino, d. germ. fin, ngerm. fein). Supțire: fir fin, ploaĭe fină. Fig. Excelent: vin fin. Delicat: gust fin. Pur: aur fin. Nobil, distins: fizionomie fină. Șiret, abil: acest om e foarte fin. Ascuțit, sensibil: miros, pipăit, auz fin. În mod fin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) fin, -ă s. (lat. *filianus, d. filius, fiŭ, de unde și alb. fiján. D. rom. vine rut. fyin, fyna, fyiyna). Cel botezat în raport cu nașu luĭ. Cel cununat în raport cu nuniĭ luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fíne n. și f. fără pl. (lat. finis, m. și f.; it. fine, m. și f.; fr. fin, f. V. afin 2 și confiniĭ). Sfîrșit, finit, extremitate. În fine, în sfîrșit, în scurt, într’un cuvînt, la urma urmeĭ: în fine (ce să maĭ lungesc vorba?), s’aŭ împăcat!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fin1 adj. m., pl. fini; f. fină, pl. fine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fină s. f., g.-d. art. finei; pl. fine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fine (în ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fine s. n., art. finele (~ anului)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*da capo al fine (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fin1 adj. m., pl. fini; f. fină, pl. fine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fină s. f., g.-d. art. finei; pl. fine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fine s. n., art. finele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
în fine loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fin adj. m., pl. fini; f. sg. fină, pl. fine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fină s. f., g.-d. art. finei; pl. fine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fine s. n., art. finele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
în fine loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fine sg., -le a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
în fine.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
fin (fină), adj. – Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. – Mr. fin. It. fino, probabil prin filieră orientală (cf. ngr. φίνος, tc. fino, sb. fin), și în parte din fr. fin. – Der. finețe, s. f. (rafinament, delicatețe), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fine s. f. – Sfîrșit, final. It. fine (sec. XIX), și în parte și din fr. fin. – Der. (din fr.) final, adj.; finalitate, s. f.; finalist, s. m.; fini, vb. (înv., a termina).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
fine (cuv. it. „sfârșit”) v. da capo.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
FIN adj. 1. v. vaporos. 2. mărunt. (Nisip ~; sare ~.) 3. v. selecționat. 4. v. superior. 5. v. sensibil. 6. v. delicat. 7. v. ales. 8. v. delicat. 9. rafinat, subtil. (Nuanțe ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINE s. v. deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINE s. 1. v. capăt. 2. v. sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIN adj. 1. diafan, străveziu, subțire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Mătase ~.) 2. mărunt. (Nisip ~; sare ~.) 3. ales, selectat, selecționat, sortat, triat, superior. (Un produs ~.) 4. superior. (Ciocolată ~.) 5. sensibil, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 6. delicat, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 7. ales, distins, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 8. ales, delicat, distins, manierat, politicos. (O comportare ~.) 9. rafinat, subtil. (Nuanțe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fin adj. v. BINECRESCUT. CIVILIZAT. MANIERAT. POLITICOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fine s. v. EPILOG. FINAL. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINE s. 1. cap, capăt, final, încheiere, sfîrșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 2. coadă, sfîrșit. (Poanta e plasată la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Fin ≠ grosolan, vulgar
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fin, finăadjectiv
- 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Trăsături fine. DLRLC
- În mîna cu încheieturi subțiri și fine ea ține un ulcior. BOGZA, C. O. 284. DLRLC
- Ai obosit cu mîna ta cea fină În val de aur părul despletind. EMINESCU, O. IV 380. DLRLC
- Coborîm repede în vale, pe lîngă fînețe care ne trimit pe boarea fină miresme calde. SADOVEANU, O. VII 201. DLRLC
- O sudoare fină, rece, îi acoperea fruntea. BART, E. 189. DLRLC
- Pulberea de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
- Obiectul cel mai fin lucrat din cele trei care s-au păstrat din tezaurul de la Conțești. ODOBESCU, S. II 190. DLRLC
-
- A faclelor lucire, răzbind prin pînza fină, Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
- Timpul... Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. DLRLC
-
-
- 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). DEX '09 DLRLC
- Tutun fin. DLRLC
- Ai ghete cu nasturi în picioare și pălărie fină-n cap. SLAVICI, O. I 332. DLRLC
- Pe cap prinsese un văl sau maramă de o stofă albă și fină, cu două ace, așa încît plutea pe deasupra părului. BOLINTINEANU, O. 437. DLRLC
- 2.1. Despre metale: curat, neamestecat, pur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: curat neamestecat pur
- Argint fin. Aur fin. DLRLC
-
-
- 3. Despre gânduri, idei: dibaci, ingenios, isteț, subtil, șiret. DEX '09 DLRLC DN
- Drept preot toarce-un greier un gînd fin și obscur. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
- 3.1. (Despre organe de simț sau simțuri) Care percepe cele mai mici nuanțe. DEX '09 DLRLC DN
- Gust fin. Miros fin. DLRLC
-
- 3.2. (Despre zâmbet) Abia perceptibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deprindeau retorica, cu zîmbete fine și gesticulații alese. SADOVEANU, O. VI 411. DLRLC
-
- 3.3. (Despre oameni) Cu purtări alese. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: bine-crescut civilizat elegant manierat politicos
-
etimologie:
- fin DEX '09 DEX '98 DN
fin, finisubstantiv masculin fină, finesubstantiv feminin
- 1. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). DEX '09 DLRLCdiminutive: finișor
- Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul. PAS, Z. I 175. DLRLC
- Iar fina noastră llinca stă la vatră pe cînd scriem această carte. SADOVEANU, N. P. 279. DLRLC
- La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
-
etimologie:
- *filianus DEX '09
finesubstantiv neutru
-
- La finele anului. DLRLC
- L-al carierei fine să ne-oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. DLRLC
- Fluviul a ieșit din codri, în cîmpii fără de fine. EMINESCU, O. IV 129. DLRLC
- 1.1. Al fine = până la capăt. DN
- În fine = în sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- M-am convins în fine C-am scăpat de-acuma de orice nevoi. CARAGIALE, O. III 127. DLRLC
- [Am citit] poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu, în fine chiar și serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU, S. III 62. DLRLC
-
- În fine = în concluzie. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- fine DEX '09 DEX '98 DN
- fin, enfin DEX '09 DEX '98 DN