3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

ferit1, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~iți, / E: feri] 1 Pus la adăpost. 2 Apărat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut Si: ascuns, izolat, tăinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezită să privească interlocutorul în față.

ferit2 sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr ferrite] (Chm) Sare a acidului feros.

FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERÍT2, -Ă, feriți, -te, adj. Pus sau aflat la adăpost; p. ext. puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. ♦ (Despre ochi) Care nu privește în față pe interlocutor, care are o căutătură piezișă. Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.

FERÍT1, feriți, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feros.

FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].

FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite)

FERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri

FERÍT2 ~ți m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite

FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.

FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.

feri1 [At: COD. VOR. 118/11 / Pzi: ~resc / Imt: (Trs; Buc) feri! / E: nct] 1 vt (Înv; c.i. o sărbătoare sau datinile obișnuite la zile anumite) A respecta (cu strictețe). 2 vt (Înv; complementul este o poruncă, un obicei etc.) A se conforma. 3 vt (Înv) A păstra ceva (neatins). 4-5 vtr (Urmat de o complinire introdusă prin pp „de” indicând primejdia) A (se) păzi. 6-7 vtr A (se) apăra. 8 vt A ocroti. 9 vta (Îe) Doamne ferește, Ferească (ferit-a) Dumnezeu (Domnul, Sfântul etc.) Exclamație prin care se invocă un sprijin, un ajutor etc. în fața primejdiei. 10-12 vta (Îae) Exclamație care exprimă surprinderea, opoziția, dezaprobarea. 13 vta (Îae; afirmativ) Foarte tare. 14 vta (Îae; mai ales negativ) Cu nici un preț Si: deloc, nici vorbă. 15 (Îe) A trăi ca Doamne ferește A trăi foarte rău. 16-17 vtr A (se) ascunde. 18 vt (Înv) A cruța (6). 19 vr A evita ceva sau pe cineva. 20 vr A fugi (1). 21-22 vtr (Șfg) A (se) da (iute) deoparte (pentru a evita ceva) Si: a (se) da în lături, a (se) da înapoi, a (se) da din drum, (înv) a se codi. 23 vt (Îrg) A se da la o parte pentru a proteja ceva. 24 vr (Înv) A se adăposti. 25 vr (Înv) A cere protecția cuiva.

FERÍ, feresc, vb. IV. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau exprimate prin propoziții cu verbul la conjunctiv) 1. Tranz. (Cu privire la ființe) A lua sub scutul său, a apăra, a proteja, a păzi de o împrejurare neplăcută, de o greșeală sau de o primejdie, reală sau posibilă. Boul acesta năzdrăvan păzea și ferea cirezile ca să nu le prindă și să nu le mănînce zmeii. SBIERA, P. 188. Aceștia [cîinii] trebuie să fie... cu coama măruntă pe grumaz, nu prea stufoasă, dar îndestulă ca să-i ferească de frig. ODOBESCU, S. III 65. Și te-oi coperi, De foc te-oi feri. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Mai ales la conjunctiv, în invocații; popular) Mi că nu va vrea să meargă, iar eu, ferească-mă d-zeu să-l fac cu puterea să se ducă. RETEGANUL, P. I 15. Se încinse o luptă de să te ferească dumnezeu. ISPIRESCU, L. 28. Dumnezeu să te ferească De cutremur și de foc. ALECSANDRI, T. I 127. ◊ Intranz. (La conjunctiv, cu valoare de interjecție). De-abia pot merge caii... lunecă, doamne ferește! ALECSANDRI, T. 306. (Cu valoare de negație) Ferească dumnezeu!... să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83. Ferească dumnezeu, au răspuns căpitanul, de a lua mită de la voi. DRĂGHICI, R. 23. ♦ Refl. A se păzi, a se ascunde, a fugi. Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat... Dar la moară dau de prieteni Și de prieteni mă feresc. COȘBUC, P. I 76. Ea se feri să nu o vază nimeni și fugi, și fugi pînă ce ieși din împărăția tatălui său. ISPIRESCU, L. 308. De agie Eu mă tem și mă feresc. ALECSANDRI, T. I 139. Ferește-te de proști și de nebuni! NEGRUZZI, S. I 248. ◊ Refl. reciproc. Umblau pe uliță... și se fereau unii de alții. DUMITRIU, N. 189. 2. Tranz. (Cu privire la un obiect sau la o persoană) A pune la adăpost; a evita sau a ocoli, pentru a scuti de un risc sau de o primejdie. Moș Chirilă, c-o mînă, își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32. Își ridică picioarele să le ferească de apă. C. PETRESCU, S. 58. Observînd îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. REBREANU, R. II 32. Îl privi cam mirată și, fără grabă, își feri mîna într-o parte. HOGAȘ, DR. II 143. ♦ (Cu privire la un obiect, o situație etc. care prezintă o primejdie, un risc) A evita, a ocoli cu prudență. O voce se aude strigînd somnoroasă: ferește linia, ferește linia. SEBASTIAN, T. 188. Prin centrul orașului, ferește grupurile de tineri și se uită mereu în urmă. SAHIA, N. 94. ◊ Refl. Șireata de vulpe știe cum să se ferească de mînia ursului. CREANGĂ, O. A. 296. 3. Refl. A se da deoparte, a se trage înapoi. C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte. SADOVEANU, B. 28. Se feri un pas căutîndu-și batista. BART, E. 251. Soarele și luna să feriră din calea ei. RETEGANUL, P. I 40. ◊ Refl. pas. Se face o turtă... și, ferindu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo. ȘEZ. V 51. ◊ Tranz. Frunză feri portița într-o latură. CAMILAR, TEM. 29. ◊ Intranz. Agenți în goana cailor treceau strigînd: Feriți... feriți... Și ei abia apucau a se feri. CAMILAR, N. I 8. – Forme gramaticale: imperativ pers. 2 sg. ferește și (regional) féri (CAMILAR, N. I 215, EMINESCU, O. I 164.

A SE FERÍ mă ~ésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire

A FERÍ ~ésc tranz. (ființe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire

ferì v. 1. a protege: o feria de lovituri; 2. a prezerva: ferească D-zeu! 3. a se da laoparte spre a evita o lovire: ferește-te! [Origină necunoscută].

ferésc v. tr. (lat. fĕrire, a lovi?). Apăr, protejez, depărtez de pericul: feresc corabia de stîncĭ. V. refl. Evit, mă păzesc: ferește-te de loviturĭ. Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne, ferește! Dumnezeŭ să apere, Doamne apără; nicĭ de cum (ca protestare): Aĭ fost la cîrcĭumă! – Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne ferește! – Imper. ferește și ferĭ se întrebuințează și ca o prescurtare îld. ferește-te!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferít (sare a acidului feros) s. m., pl. feríți

arată toate definițiile

Intrare: ferit (adj.)
ferit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
  • feri
  • ferita
plural
  • feriți
  • feriții
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
  • ferite
  • feritei
plural
  • feriți
  • feriților
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferit (s.m.)
ferit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
plural
  • feriți
  • feriții
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
plural
  • feriți
  • feriților
vocativ singular
plural
Intrare: feri (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feri
  • ferire
  • ferit
  • feritu‑
  • ferind
  • ferindu‑
singular plural
  • ferește
  • feriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feresc
(să)
  • feresc
  • feream
  • ferii
  • ferisem
a II-a (tu)
  • ferești
(să)
  • ferești
  • fereai
  • feriși
  • feriseși
a III-a (el, ea)
  • ferește
(să)
  • ferească
  • ferea
  • feri
  • ferise
plural I (noi)
  • ferim
(să)
  • ferim
  • feream
  • ferirăm
  • feriserăm
  • ferisem
a II-a (voi)
  • feriți
(să)
  • feriți
  • fereați
  • ferirăți
  • feriserăți
  • feriseți
a III-a (ei, ele)
  • feresc
(să)
  • ferească
  • fereau
  • feri
  • feriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferit (adj.)

  • 1. Pus, aflat la adăpost.
    exemple
    • Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277.
      surse: DLRLC
    • Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8.
      surse: DLRLC
    • Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi feri
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

ferit (s.m.)

  • 1. Sare a acidului feros.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

feri (vb.)

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apăra proteja păzi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Boul acesta năzdrăvan păzea și ferea cirezile ca să nu le prindă și să nu le mănînce zmeii. SBIERA, P. 188.
      surse: DLRLC
    • Aceștia [câinii] trebuie să fie... cu coama măruntă pe grumaz, nu prea stufoasă, dar îndestulă ca să-i ferească de frig. ODOBESCU, S. III 65.
      surse: DLRLC
    • Și te-oi coperi, De foc te-oi feri. ALECSANDRI, P. P. 8.
      surse: DLRLC
    • popular Mai ales la conjunctiv, în invocații:
      exemple
      • Mi că nu va vrea să meargă, iar eu, ferească-mă d-zeu să-l fac cu puterea să se ducă. RETEGANUL, P. I 15.
        surse: DLRLC
      • Se încinse o luptă de să te ferească dumnezeu. ISPIRESCU, L. 28.
        surse: DLRLC
      • Dumnezeu să te ferească De cutremur și de foc. ALECSANDRI, T. I 127.
        surse: DLRLC
    • 1.1. absolut Este folosit în construcții exclamative.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
        surse: DEX '09
      • De-abia pot merge caii... lunecă, doamne ferește! ALECSANDRI, T. 306.
        surse: DLRLC
      • Cu valoare de negație:
        exemple
        • Ferească dumnezeu!... să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83.
          surse: DLRLC
        • Ferească dumnezeu, au răspuns căpitanul, de a lua mită de la voi. DRĂGHICI, R. 23.
          surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde evita fugi attach_file 5 exemple
      exemple
      • Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat... Dar la moară dau de prieteni Și de prieteni mă feresc. COȘBUC, P. I 76.
        surse: DLRLC
      • Ea se feri să nu o vază nimeni și fugi, și fugi pînă ce ieși din împărăția tatălui său. ISPIRESCU, L. 308.
        surse: DLRLC
      • De agie Eu mă tem și mă feresc. ALECSANDRI, T. I 139.
        surse: DLRLC
      • Ferește-te de proști și de nebuni! NEGRUZZI, S. I 248.
        surse: DLRLC
      • reciproc Umblau pe uliță... și se fereau unii de alții. DUMITRIU, N. 189.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva), a ocoli cu prudență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: evita ocoli attach_file 13 exemple
    exemple
    • Moș Chirilă, c-o mînă, își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32.
      surse: DLRLC
    • Își ridică picioarele să le ferească de apă. C. PETRESCU, S. 58.
      surse: DLRLC
    • Observînd îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. REBREANU, R. II 32.
      surse: DLRLC
    • Îl privi cam mirată și, fără grabă, își feri mîna într-o parte. HOGAȘ, DR. II 143.
      surse: DLRLC
    • O voce se aude strigînd somnoroasă: ferește linia, ferește linia. SEBASTIAN, T. 188.
      surse: DLRLC
    • Prin centrul orașului, ferește grupurile de tineri și se uită mereu în urmă. SAHIA, N. 94.
      surse: DLRLC
    • Șireata de vulpe știe cum să se ferească de mînia ursului. CREANGĂ, O. A. 296.
      surse: DLRLC
    • C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte. SADOVEANU, B. 28.
      surse: DLRLC
    • Se feri un pas căutîndu-și batista. BART, E. 251.
      surse: DLRLC
    • Soarele și luna să feriră din calea ei. RETEGANUL, P. I 40.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Se face o turtă... și, ferindu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo. ȘEZ. V 51.
      surse: DLRLC
    • Frunză feri portița într-o latură. CAMILAR, TEM. 29.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Agenți în goana cailor treceau strigînd: Feriți... feriți... Și ei abia apucau a se feri. CAMILAR, N. I 8.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Forme gramaticale: imperativ persoana a 2-a sg. și: feri.
    surse: DLRLC

etimologie: