GÂNDAC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab¹; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj.

fain, ~ă [At: MOLNAR, ap. JAHRESBER. X, 185 / Pl: ~i, ~e / E: ger fein] 1 a (Fam) De foarte bună calitate. 2-3 (Fam) a, av Frumos (1, 12). 4 a (Reg) Distins. 5 a (Reg) Elegant. 6 a (Reg) Neted. 7-9 av (Fam) Bine (1, 14, 30).

faină sf vz făină

fanină sf vz făină

făina [At: LB / P: fă-i~ / V: (reg) fări~ / Pzi: ~nez / E: făină] (Rar) 1 vt A presăra ceva cu făină. 2 vr (Irn) A se pudra.

făină sf [At: CORESI, ap. GCR I, 17/14 / V: (reg) fai~, fani~, făini~, fări~, foni~ / A: (reg) făină / Pl: (10) ~uri / E: ml farina] 1 (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante, folosită în alimentație. 2 (Îs) ~zero-zero, trei zerouri, trei nule, (Trs) de nula Făină de grâu de foarte bună calitate, măcinată fin. 3 (Pop; îs) ~ orbului Pulberea cea mai fină din faină. 4 (Îvr; îs; îf fări~) Fărina-diavolului Lucru dobândit pe căi necinstite. 5 (Îvr; îe; îf fări~) Fărina-diavolului degrabă me(a)rge în tărâțe Lucrul câștigat pe căi necinstite se pierde ușor. 6 (Îvr; traducând expresia latinească eiusdem farinae) De aceeași (sau de o) ~ (cu cineva) De aceeași categorie (cu cineva). 7 (Fam; îe) A se uita cu un ochi la ~ și cu altul la slănină A fi sașiu. 8 (Îe) Altă ~ se macină acum la moară! S-a schimbat situația. 9 (Reg; îe) A-i trece (cuiva) ~na prin traistă A îmbătrâni. 10 Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. 11 (Îs) ~ animală Pulbere obținută din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc. sterilizată, folosită mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. 12 (Îs) ~ de pește Pulbere obținută din pești inferiori sau necomestibili ori din resturi de pește de la fabricile de conserve, folosită pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. 13 (Îs) ~ de oase Pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor, folosită ca supliment nutritiv în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. 14 (Înv; îs) ~ de cari Excremente ale larvelor de rădașcă. 15 (înv; îs) ~ de carne Îngrășământ azotat. 16 (Îs) ~ lactată Preparat obținut din lapte condensat și făină de grâu, folosit la alimentarea sugarilor. 17 (Pop; îs) ~ de flori Polen. 18 (Rar; irn) Pudră pentru față. 19 (Îs) ~ de fosforiți Îngrășământ agricol obținut prin măcinarea unor roci fosfatice sedimentare. 20 ~ Thomas Pulbere obținută prin măcinarea zgurii de la fabricarea oțelului prin procedeul Thomas. 21 (Bot; reg; îc) ~-de-in Crețișoară (Alchemilla vulgaris).

fănină sf vz făină

fărina v vz făina

fărină sf vz făină

fonină sf vz făină

fáin, -ă adj., adv. (pop; fam., iron.) 1 adj. Fin; foarte bun. O mîncare faină. ♦ Ales, minunat, de calitate. Dar și pîndarii tăi, faini bărbați, n-am ce zice! (REBR.) 2 adj. Distins, elegant. Și-a cumpărat o rochie faină. 3 adv. Foarte bine, foarte frumos. Vorbește fain. • pl. -i, -e. /<germ. fein.

făínă s.f. 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep „de”, care arată felul) Produs alimentar sub formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea boabelor de cereale. Făină de grîu. ◊ Făină albă v. alb. Făină de ardei v. ardei. Făină integrală v. integral. Făină malțată v. malțat. Făină nulașă sau făină (de) nulaș v. nulaș. Făină albă de (cu) trei nule v. nulă. ◊ expr. A fi scump la tărîțe și ieftin la făină = a fi zgîrcit cu lucruri neînsemnate și risipitor la cele de valoare; a fi nechibzuit. Altă făină se macină (acum) la moară = situația este cu totul alta, s-a schimbat (în bine). (A se uita) cu un ochi la slănină și cu unul (sau cu altul) la făină = a) a avea strabism divergent; a fi sașiu; b) a fi tentat de două lucruri în același timp. A-i trece (cuiva) făina prin traistă v. traistă. A se face țîră și făină v. țîră. 2 Pulbere obținută prin măcinarea fină a anumitor materiale. ◊ Făină animală = pulbere fină, obținută din cadavre de animale, din resturi de la fabricile de conserve etc., sterilizată, care se folosește mai ales în alimentația porcilor și a păsărilor. Făină de pește = pulbere fină, obținută prin măcinarea peștilor inferiori și necomestibili sau a diferitelor resturi din industria peștelui, care se folosește în hrana porcilor și a păsărilor. 3 Făină de fosforite = îngrășămînt agricol, obținut prin măcinarea unor roci fosfatice sedimentare. (înv.) Făină de carne = îngrășămînt azotat. 4 (ind. alim.) Făină lactată = preparat obținut din lapte condensat și făină de grîu, folosit în alimentația sugarilor. 5 (tehn.) Făină Thomas = pulbere obținută prin măcinarea zgurii de la fabricarea oțelului, prin procedeul Thomas. 6 (pop.) Făină de flori = polen. • pl. -uri. și (reg.) fănínă, fărínă s.f. / lat. farīna.

GÂNDAC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab¹; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf. scr. gundelj.

FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Obișnuit în Transilv.; în restul țării mai ales ironic) Frumos, distins, ales, minunat. Dar și pîndarii tăi, faini bărbați, n-am ce zice! REBREANU, R. I 86.

FĂINĂ, făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări; în lipsa determinărilor, se înțelege «de grîu») Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe. De la cîmpii largi cu soare mult aduceau făină de păpușoi. SADOVEANU, B. 12. În moară, pulberea albă de făină cernută mărunt se ridica pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24. Se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatu-său, cerînd să-i împrumute carul: ba să-și aducă lemne din pădure, ba făină de la moară. CREANGĂ, P. 38. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Făină lactată v. lactat. ◊ Expr. Scump la tărîțe și ieftin la făină = zgîrcit cînd e vorba de lucruri neînsemnate și risipitor cu cele de valoare. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația. Bădița Vasile mă pune să ascult pe alții și-altă făină se macină acum la moară! CREANGĂ, A. 7. (Familiar) C-un ochi la făină și cu altul la slănină v. ochi. ♦ (Numai la pl.) Feluri de făină. 2. (De obicei urmat de determinări) Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. Făină de oase.

FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].

FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein)

FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein

FĂINĂ f. 1) Pulbere obținută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentație. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanță sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de pește. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

fain a. fam. 1. de cea mai bună calitate: vin fain; 2. frumos și bine făcut: stofă faină; 3. fig. fin: faină idee CAR. [Nemț. FEIN].

făină f. grâu măcinat, redus în pulbere: făină de secară, de orz, de porumb. [Lat. FARINA].

faĭn, -ă adj. (germ. fein, pol. fejn, rut. fáĭnniĭ. V. fin). Fam. Fin, de calitate superioară: om, vin faĭn; haĭne faĭne. Excelent: afacere faĭnă. Adv. A lucra faĭn.

făínă f., pl. inuz. ĭ (lat. farina, d. far, grîŭ; it. pv. cat. farina, fr. farine; sp. harina, pg. farinha). Grăunțe de cereale reduse în pulbere. Prov. Scump la tărîță și ĭeftin la făină, econom la lucrurĭ fără de preț și risipitor la cele de preț. A te uita c’un ochĭ la slănină și cu altu la făină, a fi șpanchĭ. Pl. n. făinurĭ, felurĭ de făină. – Și fărină (nord), fănină (Ban. Trans. Mold. vechĭ) și foină (Bz.). V. mălaĭ.

fănínă, V. făină.

fărínă, V. făină.

fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. faină, pl. faine

făină s. f., g.-d. art. făinii; (sorturi) pl. făinuri

gândac s. m., pl. gândaci

fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. faină, pl. faine

făină s. f., g.-d. art. făinii; (sorturi) pl. făinuri

fain adj. m., pl. faini; f. sg. faină, pl. faine

făină s. f., g.-d. art. făinii; (sorturi) pl. făinuri

făină, gen. făinii

făină, -nei gen. a., -nuri (diferite feluri de făină).

FĂINĂ DE PĂPUȘOI s. v. făină de porumb, mălai.

FĂINĂ DE PORUMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.

făină de păpușoi s. v. FĂINĂ DE PORUMB. MĂLAI.

FĂINĂ DE PORUMB s. mălai, (reg.) făină de păpușoi.

fain (faină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.

făină (făinuri), s. f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. Lat. farῑna (Pușcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-n › n-n și al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. făina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s. m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Pușcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s. n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s. f. (făinar); făinărie, s. f. (magazin de făină); făineală, s. f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Pușcariu 574 și DAR provine direct din lat. farinosus; făinoșa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoșa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).

făina vb. I (înv.) 1. a presăra cu făină, a pudra. 2. (refl.) a se pudra.

fain, -ă, faini, -e, adj. – (reg.) Frumos, minunat: „Este-o floare faină, fără nume, / O floare mândră și aleasă” (Ștețco, 1990: 6). – Din germ. fein „delicat, distins” (Borcea, Tiktin, DA, Galdi, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

făină, (fărină), s.f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. ♦ (top.) Făina, afluent al Vaserului și colonie pe Valea Vaserului: „Făina este o colonie creată de vistierie, formată din locuințele pădurarilor, ale stăvilarilor și a fierarului, precum și dintr-un hotel aflat într-o clădire cochetă a vistieriei. Păstrăvii trăiesc într-un număr destul de mare în pârâurile din apropiere. Se mai află aici și capela Elisabeta, ridicată în memoria defunctei regine maghiare Elisabeta” (Vasile Man, 1906). – Lat. farina „făină de grâu” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Candrea, Rosetti, DA, cf. DER; DEX, MDA) < far „grâu” (Scriban).

fain, -ă, adj. – Frumos, minunat: „Este-o floare faină, fără nume, / O floare mândră și aleasă” (Ștețco 1990: 6). – Din germ. fein „delicat, distins”.

fărină, -uri, s.f. – (pop.) Făină. – Lat. farina, cf. it. farina, sharina, eng. farine.

FĂINĂ subst. 1. – T. (Sd XI 60); Fănină, Tofan, mon. (Sur VIII). 2. Farinoi, ard. < din varianta fărină + suf. -oi. 3. Compuse: Făină-bună, Vîsîi (Șchei I).

Eiusdem farinae (lat. „Din aceeași făină”, adică „din același aluat”) – Expresie întrebuințată aproape întotdeauna cu dispreț, spre a califica un șir de oameni, de idei, de lucrări etc. pe care nu vrei să le mai enumeri. De obicei, pentru ca cititorul sau ascultătorul să știe la ce te referi, dai mai întâi, la început, cîteva nume. De pildă: toți Cațavencii, Farfurizii, Brînzoveneștii și alții eiusdem farinae… Iată și o aplicare satirică făcută de Balzac: Ducesa din romanul Moș Goriot, povestind că fata unui fabricant de făinoase a fost prezentată la curte în aceeași zi cu fata unui cofetar, adăugă: „Regele a început să rîdă și a făcut în latinește o glumă bună în legătură cu făina. Oameni… dar cum a spus oare?… oameni… – Eiusdem farinae, zise Eugen. – Chiar așa, întări ducesa” (Balzac, Opere, vol. III, p. 286, E.S.P.L.A., 1957).

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.

cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr.

scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.