Definiția cu ID-ul 445372:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.