Definiția cu ID-ul 445372:
Etimologice
fain (faină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
Exemple de pronunție a termenului „fain” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50