Definiția cu ID-ul 445372:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fain (faină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.