2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.

ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.

eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fără a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.

ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ♦ A se retrage pe furiș, fără a fi observat. Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134.

ESCHIVA vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stîngaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitînd să fie observat. [< fr. esquiver].

ESCHIVA vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)

A SE ESCHIVA mă ~ez intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver

ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.

ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.

eschi sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).

ESCHI s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcînd diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].

ESCHI s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)

eschi s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eschivez, 3 se eschivea; conj. prez. 1 sg. să mă eschivez, 3 să se eschiveze; imper. 2 sg. afirm. eschivează-te; ger. eschivându-mă

!eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschivea

eschiva vb., ind. prez. 1 sg. eschivez, 3 sg. și pl. eschivea

eschi s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive

eschi s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive

eschi s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.

ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...)

Intrare: eschiva
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eschiva
  • eschivare
  • eschivat
  • eschivatu‑
  • eschivând
  • eschivându‑
singular plural
  • eschivea
  • eschivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eschivez
(să)
  • eschivez
  • eschivam
  • eschivai
  • eschivasem
a II-a (tu)
  • eschivezi
(să)
  • eschivezi
  • eschivai
  • eschivași
  • eschivaseși
a III-a (el, ea)
  • eschivea
(să)
  • eschiveze
  • eschiva
  • eschivă
  • eschivase
plural I (noi)
  • eschivăm
(să)
  • eschivăm
  • eschivam
  • eschivarăm
  • eschivaserăm
  • eschivasem
a II-a (voi)
  • eschivați
(să)
  • eschivați
  • eschivați
  • eschivarăți
  • eschivaserăți
  • eschivaseți
a III-a (ei, ele)
  • eschivea
(să)
  • eschiveze
  • eschivau
  • eschiva
  • eschivaseră
Intrare: eschivă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eschi
  • eschiva
plural
  • eschive
  • eschivele
genitiv-dativ singular
  • eschive
  • eschivei
plural
  • eschive
  • eschivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eschiva, eschivezverb

  • 1. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. DLRLC
    • 1.1. A se retrage pe furiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: retrage
      • format_quote Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134. DLRLC
  • 2. tranzitiv sport A evita o lovitură. MDN '00
    sinonime: evita
etimologie:

eschi, eschivesubstantiv feminin

  • 1. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: eschivare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.