eschivă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)