eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 3² /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fără a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.

ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ♦ A se retrage pe furiș, fără a fi observat. Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134.

ESCHIVA vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stîngaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitînd să fie observat. [< fr. esquiver].

ESCHIVA vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)

A SE ESCHIVA mă ~ez intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver

eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eschivez, 3 se eschivează; conj. prez. 1 sg. să mă eschivez, 3 să se eschiveze; imper. 2 sg. afirm. eschivează-te; ger. eschivându-mă

!eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschivează

eschiva vb., ind. prez. 1 sg. eschivez, 3 sg. și pl. eschivează

ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.

ESCHIVA vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...)