8 definiții pentru eschivă
Explicative DEX
ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
eschivă sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
ESCHIVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcînd diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
ESCHIVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
eschivă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)
- sursa: DCR2 (1997)
 - furnizată de Editura Logos
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F1)    Surse flexiune: DOOM 3    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  eschivă, eschivesubstantiv feminin  
 -  1. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. DEX '09 DEX '98 DN DCR2sinonime: eschivare
-  Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...] R.l. 3031 V 92 p. 7. DCR2
 
 -  
 
etimologie:
-  esquive DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.