14 definiții pentru durduliu dordoliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu.

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu.

durduliu, ~ie a [At: DELAVRANCEA, S. 141 / V: (Olt) dordoliu, doldoliu / Pl: ~ii / E: fo] (D. ființe și părți ale lor) Grăsuț.

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre persoane, mai ales despre copii și femei sau despre părți ale corpului) Grăsuliu, grăsun, dolofan, bucălat. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decît de frica ei. REBREANU, R. I 148. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa și surora ei... o ocheșică destul de frumoasă și durdulie. DELAVRANCEA, S. 141. Le zări fața plină și durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe. ȘEZ. IX 117.

DURDULÍU ~e (~i) Care are forme pline și rotunjite; dolofan; grăsulean; rotofei. /Orig. nec.

durduliu a. grăsuliu, scurt și gros. [V. durd].

durdulíŭ, -íe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuliŭ: fată durdulie. V. dopliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

durdulíu adj. m., f. durdulíe; pl. m. și f. durdulíi

durdulíu adj. m., f. durdulíe; pl. m. și f. durdulíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURDULIU adj. bucălai, bucălat, dolofan, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.)

Intrare: durduliu
durduliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduliu
  • durduliul
  • durduliu‑
  • durdulie
  • durdulia
plural
  • durdulii
  • durduliii
  • durdulii
  • durduliile
genitiv-dativ singular
  • durduliu
  • durduliului
  • durdulii
  • durduliei
plural
  • durdulii
  • durduliilor
  • durdulii
  • durduliilor
vocativ singular
plural
dordoliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durduliu dordoliu

etimologie:

  • Durd + sufix -uliu.
    surse: DEX '98 DEX '09