13 definiții pentru dolofan doroftei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras, durduliu, rotofei. – Et. nec.

DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras, durduliu, rotofei. – Et. nec.

dolofan, ~ă [At: (a. 1481) MIHĂILĂ, D. 96 / V: (înv) ~lfen, dulf~, (reg) to~, doroftei sm / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (D. copii sau pui de animale; pex, d. părți ale corpului lor; șhp) Durduliu. 2 smf Copil durduliu. 3 smf Pui de animal durduliu. 4 a (D. obiecte) Care are dimensiuni peste cele normale. 5 a (Îvp; d. copii și animale) Care a trecut de prima vârstă a copilăriei. 6 sm (Înv; Trs; îf dolfan) Om bogat, fruntaș în satul lui.

DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Mai ales despre copii și despre unele animale mici) Grăsuliu, durduliu, rotofei. Pe mine mă cheamă Aftanasie, glăsui cel mare și dolofan c-o voce femeiască. SADOVEANU, Z. C. 110. Să-mi faci rost de-un mielștii colea, mai dolofan, că am mîne musafiri la masă. STĂNOIU, C. I. 76. Născu un dolofan de copil. ISPIRESCU, L. 97. ◊ Fig. Cînd erau bani în casă, tata cumpăra cîteva pîini dolofane și-aveați pentru o săptămînă. PAS, Z. I 139. Am suit, mai întîi, un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. ◊ (Substantivat) Copiii lor cresc ca dolofanii, vînjoși, sprinteni și pepenoși. DELAVRANCEA, S. 31.

DOLOFÁN ~ă (~i, ~e) Care are forme pline și rotunjite; durduliu; rotofei. /Orig. nec.

dolofan a. gros și gras: un dolofan de copil ISP. [Mold. și Tr. dolfan, fruntaș, avut: lit. gras ca un delfin (v. dolf)].

dolofán, -ă s. și adj. (cp. cu toltoașă, cu doldora și cu vsl. dolŭfinŭ, delfin. P. sufix, cp. cu moc-ofan). Fam. Grăsuț, durduliŭ: un dolofan de copil, un copil dolofan.

dolofáncă af [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ce / E: dolofan + -că] (Mun, d. femei) Puternică și cu forme pline.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dolofán adj. m., pl. dolofáni; f. dolofánă, pl. dolofáne

dolofán adj. m., pl. dolofáni; f. sg. dolofánă, pl. dolofáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOLOFAN adj. bucălai, bucălat, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.)

Intrare: dolofan
dolofan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolofan
  • dolofanul
  • dolofanu‑
  • dolofa
  • dolofana
plural
  • dolofani
  • dolofanii
  • dolofane
  • dolofanele
genitiv-dativ singular
  • dolofan
  • dolofanului
  • dolofane
  • dolofanei
plural
  • dolofani
  • dolofanilor
  • dolofane
  • dolofanelor
vocativ singular
plural
doroftei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dolofan doroftei

  • 1. Despre ființe și părți ale lor:
    exemple
    • Pe mine mă cheamă Aftanasie, glăsui cel mare și dolofan c-o voce femeiască. SADOVEANU, Z. C. 110.
      surse: DLRLC
    • Să-mi faci rost de-un miel – știi colea, mai dolofan, că am mîne musafiri la masă. STĂNOIU, C. I. 76.
      surse: DLRLC
    • Născu un dolofan de copil. ISPIRESCU, L. 97.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd erau bani în casă, tata cumpăra cîteva pîini dolofane și-aveați pentru o săptămînă. PAS, Z. I 139.
      surse: DLRLC
    • figurat Am suit, mai întîi, un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Copiii lor cresc ca dolofanii, vînjoși, sprinteni și pepenoși. DELAVRANCEA, S. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: