rotofei, ~e [At: AR (1829), 56¹/28 / V: (reg) ~feu, ~opei / Pl: ~, ~eie / E: nct] 1-2 smf, a (Ființă) grasă (1-2). 3 a (Fig; d. lucruri) Rotund (1).

ROTOFEI, -EIE, rotofei, -eie, adj. (Despre ființe) Dolofan, gras, durduliu. Cizmele roșii cu carîmb de mușchetar... grozav de mari față de făptura scundă și rotofeie a stăpînului. GALAN, Z. R. 127. Popa se făcea zi cu zi tot mai rotofei, obrajii i se umflau în grăsime. CAMILAR, N. I 331. ♦ Fig. (Despre lucruri) Rotund (și mare). Ai cumpărat pîinea rotofeie pe care o țineai ca pe o pernă, pe piept, cu amîndouă brațele, neputînd s-o cuprinzi toată. PAS, Z. I 140.

ROTOFEI ~ie adj. 1) (despre ființe) Care are forme rotunjite; cu forme rotunde; durduliu; dolofan. 2) fam. (despre lucruri) Care are forme circulare; de formă circulară. /Orig. nec.

rotoféĭ, rotopéĭ și -éŭ, -éĭe adj. (d. roată cu suf. of și eĭ, eŭ, ca și’n dol-of-an, coț-of-ană, moc-of-an. V. și rostofol). Est. Fam. Rătund, gras: om rotofeĭ. – Și rotoveĭ (Iov. 71).

rotofeu, ~eie a vz rotofei

rotopei, ~eie a vz rotofei

rotovei², ~eie a vz rotofei

rotofeiu a. Mold. îndesat la corp, bondoc. [Cf. reteveiu].

rotovéĭ, V. rotofeĭ.

rotofei adj. m., pl. rotofei; f. sg. și pl. rotofeie

rotofei adj. m., pl. rotofei; f. sg. și pl. rotofeie

rotofei adj. m., pl. rotofei; f. sg. și pl. rotofeie

rotofei

rotofeiu, -feie; -fei, -feie.

ROTOFEI adj. 1. v. grăsuț. 2. v. gras.

ROTOFEI adj. 1. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.)