DURDULIU, -IE, durdulii, adj. (Despre persoane, mai ales despre copii și femei sau despre părți ale corpului) Grăsuliu, grăsun, dolofan, bucălat. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decît de frica ei. REBREANU, R. I 148. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa și surora ei... o ocheșică destul de frumoasă și durdulie. DELAVRANCEA, S. 141. Le zări fața plină și durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe. ȘEZ. IX 117.