6 intrări

Articole pe această temă:

52 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dúblu2, -ă [At: HELIADE, O. I, 364 / V: (înv) dúplu, dópla sf / Pl: ~li, ~le / E: fr double] 1 a Care este de două ori mai mare în raport cu o cantitate dată Si: îndoit. 2 a Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice sau asemănătoare. 3 a Care are loc între două elemente. 4 a Care se face în două locuri. 5 a (Îla) În ~ exemplar În două exemplare. 6 a (D. cuvinte, afirmații etc.; îla) Cu ~ sens Cu două înțelesuri Si: echivoc. 7 a (Îe) A da o ~lă A cădea același număr de puncte la ambele zaruri. 8 a Cale ferată alcătuită din două benzi pe care pot merge, concomitent, două trenuri. 9 sm (Șîs ~ băieți sau fete, mixt) Partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători (băieți, fete sau mixt) de fiecare parte. 10 a (Îs) Minge ~ă Mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau la tenis și la tenis de masă în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 11 a Care are două aspecte. 12 a Care se desfășoară pe două planuri. 13 a Care are două fețe. 14 a Care este repetat de două ori. 15 a Sistem de contabilitate în care se înscrie, pentru fiecare articol, creditul și debitul. 16 sm (Îc) ~-decalitru Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de decilitri. 17 Vas având capacitatea unui dublu-decalitru. 18 Conținutul unui dublu-decalitru (16). 19 sm (Îc) ~-decimetru Riglă cu lungimea de centimetri. 20 sm (Îc) ~-ster Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 21 (Îe) A vedea ~ A vedea două imagini ale aceluiași obiect. 22 (Îae) A vedea tulbure. 23 (Îae) A fi amețit de băutură.

DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare. – Din fr. double.

DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

DÚBLU 2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult; îndoit. Doză dublă. Rație dublă.Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76. Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140. ◊ Cuvînt (vorbă) cu dublu sens = cuvînt cu două înțelesuri; echivoc. În dublu exemplar = în două exemplare. Dublă bărbie v. bărbie. ◊ Compuse: dublu-decalitru (pl. dubli-decalitri) s. m. = unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dublu-decimetru (pl. dubli-decimetri) s. m. = instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici); dublu-ster (pl. dubli-steri) s. m. = unitate de măsură a volumului egală cu 2 metri cubi (folosită la măsurarea cubajului lemnelor). ◊ (Substantivat) Mi-a cerut dublul prețului stabilit. 2. Alcătuit din două elemente sau părți identice sau asemănătoare. Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. ◊ (Adverbial, mai ales în expr.) A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect, a vedea tulbure. ◊ (Sport) Dublu (băieți sau fete, sau mixt) = partidă de tenis sau de tenis de masă, la care participă cîte doi jucători de o parte și de alta. 3. (Sport, în expr.) Minge dublă = mișcare nereglementară constînd (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau mai multe ori în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în atingerea mingii de două ori de pămînt sau de masă.

!dúblu1 (du-blu) adj. m., s. m., pl. dúbli; adj. f., s. f. dúblă, pl. dúble

*dúblu2 s. n., art. dúblul

dúblu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dúblă, pl. dúble

DÚBLU adj. îndoit. (A plătit un preț ~.)

DÚBLU, -Ă adj. 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (s.m.) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. [< fr. double].

DUBLU1- pref. „dublu”. (< fr. double-, cf. lat. duplus)

DÚBLU2, -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double)

dúblu (dúblă), adj. – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Var. (înv.) duplu. Fr. double.Der. dublă, s. f. (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. dublé), s. n. (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etc.), din fr. doublé; dublet, s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s. n., din germ. Duplikat; duplicitate, s. f., din fr. duplicité. Var. duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.

DÚBLU ~ă (~i, ~e) 1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. /<fr. double

dublu a. 1. îndoit: o doză dublă; 2. de calitate superioară: bere dublă.

dúblă sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 176 / V: (reg) dúplă, ~lu / Pl: ~le / E: refăcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță (1). 2 (Pop) Conținutul unei duble (1). 3 (Pop) Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 (Cig; îe) A trage o ~ A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; îe) A da o ~ Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 (Spt) Minge dublă (10). 7 (Spt) Săritură dublă. 8 (Spt) Dublă lovitură.

Intrare: dublu (s.m.)
dublu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplu duplul
plural dupli duplii
genitiv-dativ singular duplu duplului
plural dupli duplilor
vocativ singular
plural
dublu (s.m.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural dubli dublii
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural dubli dublilor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu (adj.)
dublu (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul dublă dubla
plural dubli dublii duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului duble dublei
plural dubli dublilor duble dublelor
vocativ singular
plural
duplu adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplu duplul duplă dupla
plural dupli duplii duple duplele
genitiv-dativ singular duplu duplului duple duplei
plural dupli duplilor duple duplelor
vocativ singular
plural
dublu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublă dubla
plural duble dublele
genitiv-dativ singular duble dublei
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
dublu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublă
dublu (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural duble dublele
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
dublă (adj.) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublă dubla
plural duble dublele
genitiv-dativ singular duble dublei
plural duble dublelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplă dupla
plural duple duplele
genitiv-dativ singular duple duplei
plural duple duplelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu-decimetru
dublu-decimetru substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu-decimetru dublu-decimetrul
plural dublu-decimetri dublu-decimetrii
genitiv-dativ singular dublu-decimetru dublu-decimetrului
plural dublu-decimetri dublu-decimetrilor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu-decalitru
dublu-decalitru substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu-decalitru dublu-decalitrul
plural dublu-decalitri dublu-decalitrii
genitiv-dativ singular dublu-decalitru dublu-decalitrului
plural dublu-decalitri dublu-decalitrilor
vocativ singular
plural
ddal simbol

dublu dublă duplă duplu duplu

  • 1. adjectiv substantiv masculin și feminin (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: îndoit 4 exemple
    exemple
    • Doză dublă. Rație dublă.
      surse: DLRLC
    • Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76.
      surse: DLRLC
    • Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mi-a cerut dublul prețului stabilit.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. În dublu exemplar = în două exemplare.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Dublă bărbie.
      surse: DLRLC
    • 1.4. compus substantiv masculin Dublu-decalitru = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. compus substantiv masculin Dublu-decimetru = riglă cu lungimea de 20 de centimetri.
      surse: DEX '09
    • 1.6. compus substantiv masculin Dublu-ster = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. adjectiv Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.
      surse: DLRLC
    • Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (și) substantivat A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri.
      surse: DEX '09
    • 2.2. expresie adverbial A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. expresie adverbial A vedea dublu = a fi amețit de băutură.
      surse: DEX '09
    • 2.4. (și) substantivat masculin eliptic Dublu băieți (sau fete, mixt) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. (în) sintagmă (și) substantivat feminin Minge dublă = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 4. substantiv neutru Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

dublă (capacit.) dublu

  • 1. popular Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baniță dublu-decalitru un exemplu
    exemple
    • Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Refăcut din dublu[-decalitru]
    surse: DEX '09 DEX '98

dublă (cinema, sport) dublu

  • 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori.
    surse: DN
  • 2. Minge dublă.
    surse: DN
  • 3. echitație Săritură dublă.
    surse: DN
  • 4. (La scrimă) Dublă lovitură.
    surse: DN
  • 5. (La unele jocuri cu zaruri) Căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri.
    surse: MDN '00

etimologie:

dublu-decalitru ddal

etimologie:

dublu-decimetru

  • 1. Instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm.
    surse: DN

etimologie: