28 de definiții pentru mierță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

mierță sf [At: PRAV. MOLD. 9v/25 / V: meriță, merniță, ~rliță, ~țe, mirță / Pl: ~țe / E: mg mérce, srb merica] 1 Măsură pentru cereale sau alte produse agricole mărunte, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, între 2 litri și 110 ocale (8- 200 kg). 2 Vas cu capacitatea de o mierță (1) 3 Măsură cu care se toarnă boabele în coș la moară. 4 (Îs) ~ța târgului (sau a orașului) Mierță legală, oficială. 5 Conținut sau cantitate de marfa corespunzătoare unei mierțe (1). 6 (Trs; îcs) De-a ~ța Joc distractiv al tinerilor la priveghiul unui mort. 7 (Bot; Trs; îc) ~ța-pământului Specie de lichen (Cladonia pydata).

MIERȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

MIERȚĂ, mierțe, s. f. (Regional) Măsură de capacitate pentru cereale, a cărei mărime (variind după timp și loc) e aproximativ de 20-25 de litri; dimerlie. V. baniță. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. – Pronunțat: mier-.

MIERȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Măsură de capacitate; vasul corespunzător. A: Mierță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. Va face mierțe trei. DP, 15r. Nici mirțele, nici jicnițele vor agiunge. CANTEMIR, IST. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiul unguresc 10 mierță de bani. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. C: Mérniczĕ. AC, 353. Variante: merniță (AC, 353), mirță (CANTEMIR, IST.). Etimologie: magh. mĕrce.

mérță f., pl. e (nsl. mĭerca, ung. merce, d. vsl. *mĭerica, dim. d. mĭera, măsură, d. mĭeriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. Jumătate de chilă. Trans. (mirță). Ferdelă. – Vechĭ mĭerță și mirță (Let. 2, 34). V. chilă 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mierță (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. mierței; pl. mierțe

mierță (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. mierței; pl. mierțe

mierță s. f., g.-d. art. mierței; pl. mierțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERȚĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

mierță s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mierță, mierțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).

mierță, mierțe, (dial. mnerță), s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 căni, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALRRM, 1971: 419). – Din sl. mjerica (< měra „măsură” < mǐeriti „a măsura”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Berneker, Iordan, Conev. cf. DER); cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIÉRȚĂ s. f. 1. (Regional, mai ales în Mold. și Transilv.) Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru aite produse agricole mărunte, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, între 2 litri și 110 ocale (echivalată uneori în greutate de la 8 kg la 200 kg); vas care are această capacitate; s p e c. măsură cu care se toarnă boabele în coș la moară. Îi vinea pe zi cîte o merță plină de bani. HERODOT (1645),79. Mnerță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. MOLD. 9v/25. Dumi-trașco Vodă pus-au de au făcut mierța mare ș-au pus de au strîgat crainecul să nu cumpere nime [mălai] păn-în trei dzili. NECULCE, L. 84, cf. ANON. CAR. Merța să se facă la toate tîrgurile tot pe o măsură, adecă de 110 ocă (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 352. Ca sămînța macului dintr-una o mie vor cădea, spre a cărora aleagere și la un loc culeagere nici mirțele, nici jicnițele vor agiunge. CANTEMIR, IST. 153. Rînduiala măsurilor, adecă merța, vadra de miere, vadra de vin, falcea de fîn (a. 1803). URICARIUL, IV, 202/2, cf. LB, POLIZU, BARONZI, L. 160, CREANGĂ, GL. 433, I. BRĂESCU, M. 68, PAMFILE, J. II, 154, N. A. BOGDAN, C. M. 66, 173. Din un spic, Un otic. . . Din o mînă, O mierță plină. f (1871), 249. Dar eu ție ț-oi lăsa Parale cu feldera Și talerii cu merța. ib. (1873), 214. Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechiu acru. RETEGANUL, P. I, 65, cf. VICIU, GL., ȚIPLEA, P. P. 112, GRAIUL, I, 474, VASILIU, C. 203. Ț-oi da bani cu feldera Șî aoru cu mnerța. T. PAPAHAGI, M. 92, cf. GREGORIAN, CL. 59. Șapte merniți măsura Tot de aur și argint, Ce n-am văzut de cînd sînt. L. COSTIN, GR. BĂN. 136, cf. ALR I 1 604, ALR SN I h 182, A V 15, 20, 31, VI 4. ◊ Mierța tîrgului (sau a orașului) = mierța legală, oficială. Au agiuns mirța tîrgului cea de 16 ocă de grîu 3 lei bătuți. N. COSTIN, LET. II, 39/1. (Glumeț) Se duse la boltă și-și cumpără. . . o pălărie cît mierța orașului. RETEGANUL, P. II, 78. ♦ Conținutul sau cantitatea de marfă corespunzătoare unei mierțe (1). 80 mirțe de grîu (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 209/9. Dimineață aflară 200 de mierțe de fănină naintea porții. DOSOFTEI, ap. TDRG. Pe dzi numai o mierțe de pîine să mînca. NECULCE, L. 17. Fost-au pre atunce și o foamete mare în țară, cît agiunsese de să vinde mierța de pîine în Iași 10 lei. id. ib. 294. 2 mirțâ de ovăs (a. 1 700). IORGA, S. D. XII, 219. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiului unguresc 10 mierță de bani. CANTEMIR, HR. 358. S-au cheltuit. . . 9 merță fănină ș-ar hi mai trebuit vo 2 merță, că n-au agiunsu (a. 1 738). BUL. COM. IST. IV, 72. 12 merte de grîu (a. 1 741). URICARIUL, XII, 272. Aosan Toader au dat o mirță de mălai (a. 1 774). IORGA, S. D. XII, 267. I-au rânduit. . . multă zăhărea pe sama ostașilor, de toată poarta cîte 6 florinți, 8 merțe de fărină, 8 merțe de ovăs. ȘINCAI HR. II, 276/15. [Sămînța de hrișcă] agiunge pe la noi pănă la 30 lei merța. I. IONESCU, C. 170/9. Merța de popușoi se vinde cu 12 lei. id. D. 187. Vrei sa-mi dai grîul cu 50 de lei chila și popușoiul cu 16 lei merța. ALECSANDRI, T. 953. Vă dau o mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Pentru mine însă, numai două merțe de orz și două de ovăs a dat tata. id. A. 81. Dat-a merțe de grăunțe cît olariul i-a cerut. CONTEMPORANUL, III, 293. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Îi dă o ferdelă sau o mirță de bucate. FRÎNCU-CANDREA, M. 112. Duceau două mierțe de porumb să le vîndă. REBREANU, I. 120. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 81. Ș-a făcut un colăcel. . . Nici mai mare, nici mai mic, Dintr-o mierță ș-un mertic. TEODORESCU, P. P. 153. Să-mi dați o merță de popușoi. ȘEZ. I, 190. Doi colaci Din patru saci Ș-o prescuri dintr-o mńerțî. VASILIU, C. 17. Spune-i, mîndruț, mîne-ta, Noi atuncea n-om lăsa, Cîn'mă-ta ș-a număra Grăunțele dintr-o mńerță. ARH. FOLK. VI, 178. 2. (Transilv., în construcția) De-a mierța = numele unui joc distractiv, jucat de tineri la priveghiul unui mort. Cf. MARIAN, Î. 199, PAMFILE, J. II, 154. 3. Compus: (prin Transilv.) mierța-pămîntului = numele unei specii de lichen (Cladonia pydata). Cf. ARH. SOM. XXIII, 462. – Pl.: mierțe. – Și: miérțe, miérliță (L. COSTIN, GR. BĂN. 136), mirță, mérniță, mériță (SCL 1 960, 604) s. f. – Din magh. mérce. – Meriță < scr. merica.

Intrare: mierță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierță
  • mierța
plural
  • mierțe
  • mierțele
genitiv-dativ singular
  • mierțe
  • mierței
plural
  • mierțe
  • mierțelor
vocativ singular
plural
meriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mierțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
merniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierță, mierțesubstantiv feminin

  • 1. regional Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93. DLRLC
    • format_quote A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. DLRLC
    • format_quote O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.