4 definiții pentru dublu (s.m.)

DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare. – Din fr. double.

!dúblu1 (du-blu) adj. m., s. m., pl. dúbli; adj. f., s. f. dúblă, pl. dúble

DÚBLU, -Ă adj. 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (s.m.) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. [< fr. double].

DÚBLU2, -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double)

Intrare: dublu (s.m.)
dublu (s.m.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublul
plural dubli dublii
genitiv-dativ singular dublu dublului
plural dubli dublilor
vocativ singular
plural

dublu duplu

  • 1. adjectiv substantiv masculin și feminin (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: îndoit 4 exemple
    exemple
    • Doză dublă. Rație dublă.
      surse: DLRLC
    • Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76.
      surse: DLRLC
    • Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mi-a cerut dublul prețului stabilit.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. În dublu exemplar = în două exemplare.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Dublă bărbie.
      surse: DLRLC
    • 1.4. compus substantiv masculin Dublu-decalitru = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. compus substantiv masculin Dublu-decimetru = riglă cu lungimea de 20 de centimetri.
      surse: DEX '09
    • 1.6. compus substantiv masculin Dublu-ster = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. adjectiv Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.
      surse: DLRLC
    • Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (și) substantivat A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri.
      surse: DEX '09
    • 2.2. expresie adverbial A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. expresie adverbial A vedea dublu = a fi amețit de băutură.
      surse: DEX '09
    • 2.4. (și) substantivat masculin eliptic Dublu băieți (sau fete, mixt) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. (în) sintagmă (și) substantivat feminin Minge dublă = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 4. substantiv neutru Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: