3 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DIFORMÁRE s. f. v. deformare.

DIFORMÁRE s. f. v. deformare.

deformá [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~méz / E: fr déformer] 1 vt (C. i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C. i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C. i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C. i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.

deformáre sf [At: CALENDAR (1851), 98/1 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~mắri / E: deforma] 1 Modificare a înfățișării unor părți ale corpului Si: deformat1 (1), deformație (1). 2 Stricare a formei unor obiecte Si: deformat1 (2), deformație (2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6 Schimbare a modului normal de manifestare a unui fenomen natural Si: deformat1 (6), deformație (6). 7 Schimbare a formei corecte a unui cuvânt Si: deformat1 (7), deformație (7). 8 Modificare a formei unui corp solid Si: deformat1 (8), deformație (8). 9 Stricare a formei inițiale a îmbrăcămintei sau încălțămintei Si: deformat1 (9), deformație (9). 10 (Fig) Prezentare a ceva altfel decât este în realitate Si: deformat1 (10), deformație (10). 11 (Fig) Reproducere inexactă Si: deformat1 (11), deformație (11). 12 (Fig) Denaturare. 13 Pierdere a formei primare Si: deformat1 (13), deformație (13). 14 (Îe) ~ profesională Folosire mecanică în viața privată a cunoștințelor și deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii. 15 (Îe) ~ sufletească Trăsătură negativă de caracter. 16 (Îe) ~ plastică Procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformáre s. f.] – V. deforma.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformáre s. f.] – V. deforma.

DIFORMÁ vb. I v. deforma.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diformá (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.

DEFORMÁRE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație, alterare. Problema realismului în caricatură pune în discuție limitele exagerării caricaturale în raport cu necesitățile reale de deformare a obiectului (în speță omul). CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 172, 6/2. ◊ Deformare profesională = folosirea nepotrivită și mecanică în viața de toate zilele a deprinderilor dobîndite de cineva prin exercitarea profesiunii sale. E o noapte pentru conspiratori ! exclamă actorul...Iată ceea ce tocmai îți spuneam. Un caz tipic de deformare profesională. Nu mai poți accepta natura decît în decorul pentru actul III, al conspirației. C. PETRESCU, C. V. 267. – Variantă: diformáre s. f.

deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză

deformáre s. f., g.-d. art. deformắrii; pl. deformắri

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză

deformáre s. f. → formare

DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. v. denatura.

DEFORMÁRE s. 1. strâmbare, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ a unui obiect.) 2. v. desfigurare. 3. v. stâlcire. 4. v. scâlciere. 5. v. scâlcietură. 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. v. denaturare. 8. v. deformație.

Intrare: deforma
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deforma deformare deformat deformând singular plural
deformea deformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deformez (să) deformez deformam deformai deformasem
a II-a (tu) deformezi (să) deformezi deformai deformași deformaseși
a III-a (el, ea) deformea (să) deformeze deforma deformă deformase
plural I (noi) deformăm (să) deformăm deformam deformarăm deformaserăm, deformasem*
a II-a (voi) deformați (să) deformați deformați deformarăți deformaserăți, deformaseți*
a III-a (ei, ele) deformea (să) deformeze deformau deforma deformaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diforma diformare diformat diformând singular plural
diformea diformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diformez (să) diformez diformam diformai diformasem
a II-a (tu) diformezi (să) diformezi diformai diformași diformaseși
a III-a (el, ea) diformea (să) diformeze diforma diformă diformase
plural I (noi) diformăm (să) diformăm diformam diformarăm diformaserăm, diformasem*
a II-a (voi) diformați (să) diformați diformați diformarăți diformaserăți, diformaseți*
a III-a (ei, ele) diformea (să) diformeze diformau diforma diformaseră
Intrare: deformare
deformare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deformare deformarea
plural deformări deformările
genitiv-dativ singular deformări deformării
plural deformări deformărilor
vocativ singular
plural
diformare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diformare diformarea
plural diformări diformările
genitiv-dativ singular diformări diformării
plural diformări diformărilor
vocativ singular
plural
Intrare: diformare
diformare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)