2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

dezunire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: dezuni] (Rar) 1 Desfacere. 2 Dezlipire. 3 Separare. 4 Învrăjbire.

DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) Despărțire; fig. lipsă de solidaritate; dezbinare, neînțelegere, vrajbă. Aceste intrigi... aduseră dezunirea în toată emigrațiunea. GHICA, A. 765.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

dezuni vtr [At: TDRG / Pzi: ~nesc / E: fr désunir] (Rar) 1-2 A (se) desface. 3-4 A (se) dezlipi. 5-6 A (se) separa. 7-8 A (se) învrăjbi.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A despărți; fig. a dezbina, a învrăjbi. [Se legară] să lupte pe față și pe sub mînă împotriva dușmanilor ce ar mai voi să le strice frăția și să-i dezunească. ISPIRESCU, M. V. 47.

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni

dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.

* dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezuníre (rar) (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri

dezuníre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri

!dezuní (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 dezuneáscă

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, despărțire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, separare, vrajbă, zâzanie.

dezunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DESPĂRȚIRE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DlSCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. SEPARARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.

dezuni vb. v. DESPĂRȚI. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. SEPARA.

arată toate definițiile

Intrare: dezunire
  • silabație: de-zu-, dez-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezunire
  • dezunirea
plural
  • dezuniri
  • dezunirile
genitiv-dativ singular
  • dezuniri
  • dezunirii
plural
  • dezuniri
  • dezunirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezuni
  • silabație: de-zu-ni, dez-u-ni info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezuni
  • dezunire
  • dezunit
  • dezunitu‑
  • dezunind
  • dezunindu‑
singular plural
  • dezunește
  • dezuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezunesc
(să)
  • dezunesc
  • dezuneam
  • dezunii
  • dezunisem
a II-a (tu)
  • dezunești
(să)
  • dezunești
  • dezuneai
  • dezuniși
  • dezuniseși
a III-a (el, ea)
  • dezunește
(să)
  • dezunească
  • dezunea
  • dezuni
  • dezunise
plural I (noi)
  • dezunim
(să)
  • dezunim
  • dezuneam
  • dezunirăm
  • dezuniserăm
  • dezunisem
a II-a (voi)
  • dezuniți
(să)
  • dezuniți
  • dezuneați
  • dezunirăți
  • dezuniserăți
  • dezuniseți
a III-a (ei, ele)
  • dezunesc
(să)
  • dezunească
  • dezuneau
  • dezuni
  • dezuniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desuni
  • desunire
  • desunit
  • desunitu‑
  • desunind
  • desunindu‑
singular plural
  • desunește
  • desuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desunesc
(să)
  • desunesc
  • desuneam
  • desunii
  • desunisem
a II-a (tu)
  • desunești
(să)
  • desunești
  • desuneai
  • desuniși
  • desuniseși
a III-a (el, ea)
  • desunește
(să)
  • desunească
  • desunea
  • desuni
  • desunise
plural I (noi)
  • desunim
(să)
  • desunim
  • desuneam
  • desunirăm
  • desuniserăm
  • desunisem
a II-a (voi)
  • desuniți
(să)
  • desuniți
  • desuneați
  • desunirăți
  • desuniserăți
  • desuniseți
a III-a (ei, ele)
  • desunesc
(să)
  • desunească
  • desuneau
  • desuni
  • desuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezunire rar

etimologie:

  • vezi dezuni
    surse: DEX '98 DEX '09

dezuni desuni rar

etimologie: