9 definiții pentru dezunire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.
DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezunire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: dezuni] (Rar) 1 Desfacere. 2 Dezlipire. 3 Separare. 4 Învrăjbire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZUNIRE, dezuniri, s. f. (Rar) Despărțire; fig. lipsă de solidaritate; dezbinare, neînțelegere, vrajbă. Aceste intrigi... aduseră dezunirea în toată emigrațiunea. GHICA, A. 765.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizunire sf vz dezunire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezunire (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezunire (rar) (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezunire s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezunirii; pl. dezuniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZUNIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, despărțire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DESPĂRȚIRE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DlSCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. SEPARARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-zu-, dez-u-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dezunire, dezunirisubstantiv feminin
- 1. Desfacere, despărțire, dezlipire, separare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desfacere despărțire dezlipire separare
- 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbinare neînțelegere vrajbă
- Aceste intrigi... aduseră dezunirea în toată emigrațiunea. GHICA, A. 765. DLRLC
-
etimologie:
- dezuni DEX '98 DEX '09