2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi.

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi.

dezrobire sf [At: AR (1839), 121 1/18 / Pl: ~ri / E: dezrobi] 1 Eliberare din robie. 2 Eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub o exploatare. 3 Eliberare a unui stat, a unui popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină. 4 Asigurare a independenței unui popor. 5 Eliberare din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 6 (Fig) Scăpare a cuiva dintr-o situație umilitoare sau apăsătoare.

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. 1. Scăpare, eliberare din robie, din sclavie; p. ext. eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Dezrobirea clasei muncitoare nu poate veni decît prin luptă continuă și hotărîtă contra clasei capitaliste. DOC. PART. 20. Muncitorii își întindeau mîna pentru a alcătui marea armată a dezrobirii. PAS, Z. I 317. Unchiaș aproape orb, rămas după dezrobire pînă la moarte în curtea noastră. M. I. CARAGIALE, C. 80. 2. Eliberare de sub o ocupație politică și militară, cu asigurarea independenței. Neuitată va rămîne jertfa nobilă a ostașilor și ofițerilor sovietici care și-au dat viața pentru dezrobirea țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. Pentru-a patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viața noastră să jertfim! ALECSANDRI, P. A. 82. 3. Eliberare din prizonierat sau dintr-o detențiune; răscumpărare. Atîta limbă romînească știa turcul și gîndul lui era, pesemne, la ceva bani de dezrobire. GALACTION, O. I 299.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Pref. dez- + robi.

dezrobí [At: LEGIUIRE, 46/32 / Pzi: ~bésc / E: dez- + robi] 1-2 vtr A (se) elibera din starea de robie. 3-4 vtr (Pgn) A (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. 5 vt A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de o asuprire străină. 6 vt A asigura independența unui popor. 7 vt A elibera din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 8 vt (Fig) A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. ◊ Refl. Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73. 4. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.

A SE DEZROBÍ mă ~ésc intranz. 1) A se elibera din robie. 2) A deveni independent, eliberându-se de conveniențele morale și sociale; a se emancipa. /dez- + a robi

A DEZROBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se dezrobească. 2) (popoare, state etc. înrobite) A elibera de sub o ocupație străină; a asigura independența. /dez- + a robi

desrobì v. a scoate, a răscumpăra din robie.

desrobire f. emancipare: Știrbeiu a decretat in 1856 desrobirea Țiganilor.

dezrobésc v. tr. (d. rob). Scot din robie, emancipez. – For,a desr- nu se aude.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezrobíre s. f., g.-d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri

dezrobíre s. f., g.-d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri

dezrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 dezrobeáscă

dezrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrobeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZROBÍRE s. eliberare, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mântuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.)

DEZROBIRE s. eliberare, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.)

arată toate definițiile

Intrare: dezrobire
dezrobire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezrobire
  • dezrobirea
plural
  • dezrobiri
  • dezrobirile
genitiv-dativ singular
  • dezrobiri
  • dezrobirii
plural
  • dezrobiri
  • dezrobirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezrobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezrobi
  • dezrobire
  • dezrobit
  • dezrobitu‑
  • dezrobind
  • dezrobindu‑
singular plural
  • dezrobește
  • dezrobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezrobesc
(să)
  • dezrobesc
  • dezrobeam
  • dezrobii
  • dezrobisem
a II-a (tu)
  • dezrobești
(să)
  • dezrobești
  • dezrobeai
  • dezrobiși
  • dezrobiseși
a III-a (el, ea)
  • dezrobește
(să)
  • dezrobească
  • dezrobea
  • dezrobi
  • dezrobise
plural I (noi)
  • dezrobim
(să)
  • dezrobim
  • dezrobeam
  • dezrobirăm
  • dezrobiserăm
  • dezrobisem
a II-a (voi)
  • dezrobiți
(să)
  • dezrobiți
  • dezrobeați
  • dezrobirăți
  • dezrobiserăți
  • dezrobiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezrobesc
(să)
  • dezrobească
  • dezrobeau
  • dezrobi
  • dezrobiseră
desrobi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezrobire

  • 1. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: subjugare înrobire
    • 1.1. Scăpare, eliberare din robie, din sclavie; prin extensiune eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare.
      exemple
      • Dezrobirea clasei muncitoare nu poate veni decît prin luptă continuă și hotărîtă contra clasei capitaliste. DOC. PART. 20.
        surse: DLRLC
      • Muncitorii își întindeau mîna pentru a alcătui marea armată a dezrobirii. PAS, Z. I 317.
        surse: DLRLC
      • Unchiaș aproape orb, rămas după dezrobire pînă la moarte în curtea noastră. M. I. CARAGIALE, C. 80.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Eliberare de sub o ocupație politică și militară, cu asigurarea independenței.
      exemple
      • Neuitată va rămîne jertfa nobilă a ostașilor și ofițerilor sovietici care și-au dat viața pentru dezrobirea țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245.
        surse: DLRLC
      • Pentru-a patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viața noastră să jertfim! ALECSANDRI, P. A. 82.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Eliberare din prizonierat sau dintr-o detențiune.
      exemple
      • Atîta limbă romînească știa turcul și gîndul lui era, pesemne, la ceva bani de dezrobire. GALACTION, O. I 299.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezrobi
    surse: DEX '98 DEX '09

dezrobi desrobi

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) elibera din starea de robie; prin generalizare a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială.
    exemple
    • Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139.
      surse: DLRLC
    • Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: emancipa attach_file un exemplu
    exemple
    • Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + robi.
    surse: DEX '09