DEZROBIRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. 1. Scăpare, eliberare din robie, din sclavie; p. ext. eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Dezrobirea clasei muncitoare nu poate veni decît prin luptă continuă și hotărîtă contra clasei capitaliste. DOC. PART. 20. Muncitorii își întindeau mîna pentru a alcătui marea armată a dezrobirii. PAS, Z. I 317. Unchiaș aproape orb, rămas după dezrobire pînă la moarte în curtea noastră. M. I. CARAGIALE, C. 80. 2. Eliberare de sub o ocupație politică și militară, cu asigurarea independenței. Neuitată va rămîne jertfa nobilă a ostașilor și ofițerilor sovietici care și-au dat viața pentru dezrobirea țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. Pentru-a patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viața noastră să jertfim! ALECSANDRI, P. A. 82. 3. Eliberare din prizonierat sau dintr-o detențiune; răscumpărare. Atîta limbă romînească știa turcul și gîndul lui era, pesemne, la ceva bani de dezrobire. GALACTION, O. I 299.