15 definiții pentru subjuga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

SUBJUGÁ, subjúg, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la țări, popoare) A supune (prin forța armelor); a robi. A trecut timpul d-a mai subjuga popor. GHICA, A. 325. ◊ Refl. pas. Valahia, obosită de atîte sîngeroase bătălii și necurmate zbuciumări, se subjugă de puterea otomanilor ce era pe atunci în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. Bulgarii... pe la inceputul secolului al XI-lea... se subjugă de Vasile al II-lea, împăratul Orientului. BĂLCESCU, O. II 12. 2. (Cu privire la oameni, la clase sociale; p. ext. la ceea ce aparține oamenilor) A pune în dependență (economică) față de cineva, a răpi libertatea și independența (cuiva); a domina, a robi (prin exploatare). Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. REBREANU, R. I 262. Tu faci bogat pe cîte-un nemernic, care apoi subjugă și chinuiește mulțime de oameni. RETEGANUL, P. IV 22. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56.

SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer].

SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. ◊ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)

A SUBJUGÁ subjúg tranz. 1) (popoare, țări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenței proprii; a pune în dependență; a supune. 3) fig. A încânta prin anumite însușiri; a robi. /<fr. subjuguer

subjugà v. 1. a pune sub jug, a aduce la supunere prin puterea armelor; 2. fig. a domina prin forța morală: elocvența subjugă spiritul.

*subjúg, a -á v. tr. (lat súb-jugo, -jugáre, d. sub, supt, și jugum, jug. V. în-jug). Supun pin războĭ: Traĭan subjugă Dacia. Fig. Cuceresc (seduc) pin frumuseță, farmec, bunătate, știință: a subjuga spiritele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 subjúgă

subjugá vb., ind. prez. 1 sg. subjúg, 3 sg. și pl. subjúgă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBJUGÁ vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe țări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. v. încânta.

SUBJUGA vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe țări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpîni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Ce mult l-a ~ spectacolul!)

A subjuga ≠ a dezrobi, a elibera

Intrare: subjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subjuga
  • subjugare
  • subjugat
  • subjugatu‑
  • subjugând
  • subjugându‑
singular plural
  • subju
  • subjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subjug
(să)
  • subjug
  • subjugam
  • subjugai
  • subjugasem
a II-a (tu)
  • subjugi
(să)
  • subjugi
  • subjugai
  • subjugași
  • subjugaseși
a III-a (el, ea)
  • subju
(să)
  • subjuge
  • subjuga
  • subjugă
  • subjugase
plural I (noi)
  • subjugăm
(să)
  • subjugăm
  • subjugam
  • subjugarăm
  • subjugaserăm
  • subjugasem
a II-a (voi)
  • subjugați
(să)
  • subjugați
  • subjugați
  • subjugarăți
  • subjugaserăți
  • subjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • subju
(să)
  • subjuge
  • subjugau
  • subjuga
  • subjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)