11 definiții pentru răscumpărare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCUMPĂRARE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra.V. răscumpăra.

RĂSCUMPĂRARE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra.V. răscumpăra.

răscumpărare sf [At: VARLAAM, C. 26 / Pl: ~rări / E: răscumpăra] 1 Obținere a eliberării sau a vieții unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți. 2 (Înv) Eliberare a unui rob din captivitate, prin forța armelor. 3 Răsplată (1). 4 Mântuire. 5 Plătirea prețului unui lucru vândut sau amanetat pentru a reintra în proprietatea acelui lucru. 6 (Înv) Răzbunare (2). 7 (Înv) Pedeapsă. 8 (Înv) Satisfacție.

RĂSCUMPĂRARE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra. 1. Plătirea unei sume pentru a readuce în stăpînire un bun înstrăinat. 2. Obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani). Abia de ieri căzut-ai prin arme în robie... Mă prind că, dacă soarta vreodată m-ar lovi, A mea răscumpărare cam mult ar zăbovi. MACEDONSKI, O. II 211. 3. Compensație. Să se întrebe acești ultimi profitori ce răscumpărare se poate da poporului. SADOVEANU, E. 55. Ce cere craiul drept răscumpărare?Să-i dai voie să clădească un castel la Severin. DAVILA, V. V. 76.

răscumpărare f. 1. acțiunea de a răscumpăra; 2. prețul de răscumpărare a unui captiv; 3. scăpare de păcate.

răscumpăráre f. Acțiunea de a saŭ de a te răscumpăra.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCUMPĂRARE s. v. răzbunare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

răscumpărare, răscumpărări s. f. (Bis.) Actul săvârșit de Iisus Hristos prin jertfa Sa pe cruce, prin care a luat asupra Lui păcatele oamenilor, mântuind neamul omenesc din robia păcatului și a morții și împăcându-l cu Dumnezeu; mântuire. – Din răscumpăra.

Intrare: răscumpărare
răscumpărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscumpărare
  • răscumpărarea
plural
  • răscumpărări
  • răscumpărările
genitiv-dativ singular
  • răscumpărări
  • răscumpărării
plural
  • răscumpărări
  • răscumpărărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răscumpărare, răscumpărărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a răscumpăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat. DLRLC
    • 1.2. Obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani). DLRLC
      • format_quote Abia de ieri căzut-ai prin arme în robie... Mă prind că, dacă soarta vreodată m-ar lovi, A mea răscumpărare cam mult ar zăbovi. MACEDONSKI, O. II 211. DLRLC
    • 1.3. Compensație. DLRLC
      sinonime: compensație
      • format_quote Să se întrebe acești ultimi profitori ce răscumpărare se poate da poporului. SADOVEANU, E. 55. DLRLC
      • format_quote Ce cere craiul drept răscumpărare? – Să-i dai voie să clădească un castel la Severin. DAVILA, V. V. 76. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscumpăra DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.