8 definiții pentru subjugare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBJUGÁRE, subjugări, s. f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei. – V. subjuga.

SUBJUGÁRE, subjugări, s. f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei. – V. subjuga.

SUBJUGÁRE, subjugări, s. f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei; supunere, robire. Marxismul condamnă și va condamna întotdeauna oricare război anexionist, care urmărește cotropirea unor țări străine și subjugarea altor popoare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2871.

SUBJUGÁRE s.f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei; robire, supunere, dominare. [< subjuga].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subjugáre s. f., g.-d. art. subjugắrii; pl. subjugắri

subjugáre s. f., g.-d. art. subjugării; pl. subjugări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBJUGÁRE s. 1. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. v. încântare.

SUBJUGARE s. 1. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, vrăjire. (~ spectatorilor.)

Intrare: subjugare
subjugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subjugare
  • subjugarea
plural
  • subjugări
  • subjugările
genitiv-dativ singular
  • subjugări
  • subjugării
plural
  • subjugări
  • subjugărilor
vocativ singular
plural