3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

devot, ~ă a, smf [At: NEGRUZZI, S. I, 318 / Pl: ~oți, ~e / E: fr dévot, lat devotus] 1-2 (Liv) Evlavios. 3-4 (Pex) (Care este) bigot. 5-6 (Înv) (Care este) devotat.

devota vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~tez / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.

DEVÓT, -Ă, devoți, -te, adj. (Franțuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (În glumă) Pagubă numai că [mănăstirea] e situată în așa sălbatec loc, favorit adăpost a urșilor. Părinții ne spuneau că adeseori urșii, care sînt mai devoți, îi vizitează. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobișnuit) Devotat. Mișeii-au îndrăznit a mă huli Că nu-s devot cu totul lui Ali. COȘBUC, P. II 284.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc.La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157.

DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

A SE DEVOTÁ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.

* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devót (rar) adj. m., pl. devóți; f. devótă, pl. devóte

!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză

devót adj. m., s. m., pl. devóți; f. sg. devótă, pl. devóte

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.

devot adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

DEVOTA vb. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)

arată toate definițiile

Intrare: devotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devo
  • devota
plural
  • devote
  • devotele
genitiv-dativ singular
  • devote
  • devotei
plural
  • devote
  • devotelor
vocativ singular
  • devo
  • devoto
plural
  • devotelor
Intrare: devot (adj.)
devot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devot
  • devotul
  • devotu‑
  • devo
  • devota
plural
  • devoți
  • devoții
  • devote
  • devotele
genitiv-dativ singular
  • devot
  • devotului
  • devote
  • devotei
plural
  • devoți
  • devoților
  • devote
  • devotelor
vocativ singular
plural
Intrare: devota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devota
  • devotare
  • devotat
  • devotatu‑
  • devotând
  • devotându‑
singular plural
  • devotea
  • devotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devotez
(să)
  • devotez
  • devotam
  • devotai
  • devotasem
a II-a (tu)
  • devotezi
(să)
  • devotezi
  • devotai
  • devotași
  • devotaseși
a III-a (el, ea)
  • devotea
(să)
  • devoteze
  • devota
  • devotă
  • devotase
plural I (noi)
  • devotăm
(să)
  • devotăm
  • devotam
  • devotarăm
  • devotaserăm
  • devotasem
a II-a (voi)
  • devotați
(să)
  • devotați
  • devotați
  • devotarăți
  • devotaserăți
  • devotaseți
a III-a (ei, ele)
  • devotea
(să)
  • devoteze
  • devotau
  • devota
  • devotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devota

  • 1. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consacra dedica jertfi attach_file 2 exemple
    exemple
    • A se devota patriei sale și binelui obștesc.
      surse: DLRLC
    • La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
      surse: DLRLC

etimologie:

devot, -ă devotă franțuzism rar

etimologie: