3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

devót, ~ă a, smf [At: NEGRUZZI, S. I, 318 / Pl: ~óți, ~e / E: fr dévot, lat devotus] 1-2 (Liv) Evlavios. 3-4 (Pex) (Care este) bigot. 5-6 (Înv) (Care este) devotat.

devotá vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~téz / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fară rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVÓT, -Ă, devoți, -te, adj. (Franțuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (În glumă) Pagubă numai că [mănăstirea] e situată în așa sălbatec loc, favorit adăpost a urșilor. Părinții ne spuneau că adeseori urșii, care sînt mai devoți, îi vizitează. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobișnuit) Devotat. Mișeii-au îndrăznit a mă huli Că nu-s devot cu totul lui Ali. COȘBUC, P. II 284.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc.La cauza cea sacră azi mă devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157.

devót (rar) adj. m., pl. devóți; f. devótă, pl. devóte

!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză

devót adj. m., s. m., pl. devóți; f. sg. devótă, pl. devóte

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză

DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.

DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

devotá (devotéz, devotát), vb.1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.

A SE DEVOTÁ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.

* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.

Intrare: devota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devota devotare devotat devotând singular plural
devotea devotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devotez (să) devotez devotam devotai devotasem
a II-a (tu) devotezi (să) devotezi devotai devotași devotaseși
a III-a (el, ea) devotea (să) devoteze devota devotă devotase
plural I (noi) devotăm (să) devotăm devotam devotarăm devotaserăm, devotasem*
a II-a (voi) devotați (să) devotați devotați devotarăți devotaserăți, devotaseți*
a III-a (ei, ele) devotea (să) devoteze devotau devota devotaseră
Intrare: devot (adj.)
devot adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devot devotul devo devota
plural devoți devoții devote devotele
genitiv-dativ singular devot devotului devote devotei
plural devoți devoților devote devotelor
vocativ singular
plural
Intrare: devotă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devo devota
plural devote devotele
genitiv-dativ singular devote devotei
plural devote devotelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)