10 definiții pentru bigot (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bigot, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

BIGÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

BIGÓT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

BIGÓT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; adj. f., s. f. bigótă, pl. bigóte

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; f. sg. bigótă, pl. bigóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIGÓT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: bigot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigot
  • bigotul
  • bigotu‑
plural
  • bigoți
  • bigoții
genitiv-dativ singular
  • bigot
  • bigotului
plural
  • bigoți
  • bigoților
vocativ singular
  • bigotule
  • bigote
plural
  • bigoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bigot, -ă bigot (2) bigotă

  • 1. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic.
    exemple
    • Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două lumînări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110.
      surse: DLRLC
    • Ideile religioase-bigote... se datoresc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293.
      surse: DLRLC
    • Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie: