opțiuni
  • info

13 definiții pentru bigot (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

bigot, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.

bigot, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; (om) habotnic. Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /<fr. bigot.

*BIGOT, -OTĂ adj. și sm. f. Cucernic(ă), evlavios peste măsură și superstițios [fr.].

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

BIGOT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

BIGOT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

BIGOT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; f. sg. bigotă, pl. bigote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: bigot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigot
  • bigotul
  • bigotu‑
plural
  • bigoți
  • bigoții
genitiv-dativ singular
  • bigot
  • bigotului
plural
  • bigoți
  • bigoților
vocativ singular
  • bigotule
  • bigote
plural
  • bigoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bigot, bigoțisubstantiv masculin
bigotă, bigotesubstantiv feminin
bigot, bigotăadjectiv

  • 1. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: bisericos evlavios fanatic habotnic pios pravoslavnic
    • format_quote Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două lumînări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110. DLRLC
    • format_quote Ideile religioase-bigote... se datoresc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293. DLRLC
    • format_quote Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.