4 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

destíns2, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 181 / Pl: ~nși, ~e / E: destinde] 1 (D. ținuturi) Care se întinde pe o suprafață vastă. 2 (D. pânze; îoc înfășurat, strâns) Care este desfășurat. 3 (D. mușchi, pex, d. membrele ființelor) Care a ieșit dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție incomodă, ghemuită Si: îndreptat, întins, relaxat. 4 (Fig; d. oameni) Care a ieșit dintr-o stare de încordare nervoasă sau morală Si: calmat, liniștit, relaxat. 5 (D. coarde, arcuri etc.; îoc strâns, încordat, întins) Care este mai puțin încordat sau mai puțin strâns Si: lărgit2, relaxat2, slăbit2, slobozit2. 6 Care are forma unui arc destins.

destíns1 sn [At: CONTEMPORANUL, VII, 205 / E: destinde] 1-5 Destindere (1-5). 6 (Fig) Deconectare. 7 Destindere (8).

DESTÍNS, -Ă, destinși, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniștit. – V. destinde.

DESTÍNS, -Ă, destinși, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniștit. – V. destinde.

DESTÍNS, -Ă, destinși, -se, adj. 1. Care nu mai este încordat; relaxat, discordat. Pe o pajiște verde, slobozenia, copilă bălăioarâ cu cosițe lungi și aurite, se giuca cu un arc destins. RUSSO, O. 24. Frînghia destinsă a giganticului arc. ALECSANDRI, P. III 92. 2. Desfășurat în toată întinderea; întins. Fața [cîmpiei] netedă și destinsă se perde în depărtare pe malul măreței Dunări. ODOBESCU, S. I 23.

destíns adj. m., pl. destínși; f. sg. destínsă, pl. destínse

DESTÍNS adj. 1. discordat, relaxat, slăbit. (Arc ~.) 2. lejer, (livr.) lax. (O legătură ~.)

DESTÍNS adj. v. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit.

DESTÍNS, -Ă adj. 1. Relaxat. 2. (Despre ținuturi, suprafețe) Desfășurat în toată întinderea lui, întins. [< destinde].

DESTÍNS, -Ă adj. relaxat, calm, liniștit. (< destinde)

destínde [At: HELIADE, O. I, 163 / V: (rar) dis~ / E: des- + (în)tinde] 1-2 vtr A (se) întinde pe o suprafață vastă Si: a se desfășura. 3 vt A desfășura deschizând, întinzând, răsfirând etc. 4-5 vtr (Înv) A(-și) mări volumul. 6-7 vtr (A face să iasă sau) a ieși dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție incomodă, ghemuită Si: a (se) întinde, a (se) îndrepta, a (se) relaxa. 8-9 vtr (Fig) (A face să înceteze sau) a înceta o stare de tensiune nervoasă, de surescitare Si: a (se) calma, a (se) liniști, a (se) relaxa. 10-11 vtr (Pex; fig) (A face să iasă sau) a ieși din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: a (se) odihni, a (se) recrea1, a (se) relaxa, a (se) repauza. 12-13 vtr (Fig) A (se) deconecta. 14-15 vtr (D. coarde, arcuri aflate în stare de încordare. A (se) slăbi. 16 vi (Mun; d. oameni) A fi mereu prezent într-un numit loc.

DESTÍNDE, destínd, vb. III. Refl. 1. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Pref. des- + [în]tinde (după fr. détendre).

DESTÍNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).

DESTÍNDE, destínd, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat, mai puțin întins; a se relaxa, a slăbi. Toată suferința lui comprimată în tăcere izbucnește... cu violența unui resort uriaș care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105. Mușchii se destinseră, voința se încordase. D. ZAMFIRESCU, R. 262. Vioara tace cînd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108. ♦ (Despre nervi, despre stări de spirit) A se liniști, a se descărca. Astfel se sparse, destinzîndu-se în acest plîns de jale, încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. BOGZA, C. O. 32. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. Mitrea se zvîrcolise cu neliniște. Pe urmă s-a destins și s-a lăsat pe-o coastă, parcă i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48. Iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană. GÎRLEANU, L. 19. ◊ Tranz. [Paler] și-a destins trupul și a plecat spre ieșire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. La poalele munților Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I 5. ◊ Fig. Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. A. 316. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mînă, o aduse ușurel și lung la gură, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198. – Forme gramaticale: perf. s. destinsei, part. destins.

DESTÍNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de spirit) A se liniști, a se descărca. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. ◊ Tranz. Și-a destins trupul și a plecat spre ieșire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mână... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Din des1- + [în]tinde.

destínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeți; conj. prez. 3 destíndă; ger. destinzấnd; part. destíns

destínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeți, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. destíndă; part. destíns

Intrare: destinde
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) destinde destindere destins destinzând singular plural
destinde destindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) destind (să) destind destindeam destinsei destinsesem
a II-a (tu) destinzi (să) destinzi destindeai destinseși destinseseși
a III-a (el, ea) destinde (să) destindă destindea destinse destinsese
plural I (noi) destindem (să) destindem destindeam destinserăm destinseserăm, destinsesem*
a II-a (voi) destindeți (să) destindeți destindeați destinserăți destinseserăți, destinseseți*
a III-a (ei, ele) destind (să) destindă destindeau destinseră destinseseră
Intrare: destins
destins adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular destins destinsul destinsă destinsa
plural destinși destinșii destinse destinsele
genitiv-dativ singular destins destinsului destinse destinsei
plural destinși destinșilor destinse destinselor
vocativ singular
plural
Intrare: deștinge
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deștinge deștingere deștins deștingând singular plural
deștinge deștingeți, deștingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșting (să) deșting deștingeam deștinsei deștinsesem
a II-a (tu) deștingi (să) deștingi deștingeai deștinseși deștinseseși
a III-a (el, ea) deștinge (să) deștingă deștingea deștinse deștinsese
plural I (noi) deștingem (să) deștingem deștingeam deștinserăm deștinseserăm, deștinsesem*
a II-a (voi) deștingeți (să) deștingeți deștingeați deștinserăți deștinseserăți, deștinseseți*
a III-a (ei, ele) deșting (să) deștingă deștingeau deștinseră deștinseseră
Intrare: deștinde
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deștinde deștindere deștins deștinzând singular plural
deștinde deștindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deștind (să) deștind deștindeam deștinsei deștinsesem
a II-a (tu) deștinzi (să) deștinzi deștindeai deștinseși deștinseseși
a III-a (el, ea) deștinde (să) deștindă deștindea deștinse deștinsese
plural I (noi) deștindem (să) deștindem deștindeam deștinserăm deștinseserăm, deștinsesem*
a II-a (voi) deștindeți (să) deștindeți deștindeați deștinserăți deștinseserăți, deștinseseți*
a III-a (ei, ele) deștind (să) deștindă deștindeau deștinseră deștinseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)