DESTINDE (-tind) I. vb. tr. 1 A slăbi ceva ce era întins, a destrăma: ~ un arc ¶ 2 A trage înapoi: ea întinse o mînă, o aduse la gură, apoi o destinse repede (DLVR.) ¶ 3 A desface, a întinde, a răsfira: ~ aripele ¶ 4 A desfășura, a întinde la larg: Basta își destinse armia în rîndueală de bătaie (BĂLC.). II. vb. refl. 1 A se desface, a se întinde, a se răsfira; a se desfășura: cînd murgul serii începe a se ~ treptat peste pustii (ODOB.); nu se putea ~ în front mai mult de doisprezece oameni (BĂLC.) ¶ 2 Ⓟ A înceta de a mai veni într’un loc: Tîndală nu se mai destindea de la Păcală (R.-COD.) [întinde].