4 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

destindere sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: destinde] 1 (Ccr) Întindere pe o suprafață vastă de pământ Si: destins1 (1). 2 (Îdt) Desfășurare prin deschidere, întindere, răsfirare etc. Si: destins1 (2). 3 Ieșire dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție ghemuită Si: destins1 (3), întindere, îndreptare, relaxare. 4 (Fig) Încetare a unei stări de tensiune nervoasă, de surescitare Si: calm, calmare, destins1 (4), liniștire, relaxare. 5 (Pex) Ieșire din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: destins1 (5), odihnă, pace, recreare1, relaxare, repaus, tihnă. 6 (Fig) Deconectare. 7 (Fiz) Creștere a volumului specific al unui fluid, însoțită de scăderea presiunii Si: detentă, expansiune. 8 Ieșire din starea de încordare a unei coarde, a unui arc etc. Si: destins1 (7), destrunare (1).

DESTÍNDERE s. f. Faptul de a (se) destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare. Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. ♦ Fig. Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de spirit încordate; liniștire. Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737. Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.

DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].

DESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ◊ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire. 2. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)

DESTÍNDERE ~i f. 1) v. A DESTINDE și A SE DESTINDE. 2) Slăbire și înlăturare treptată a tensiunii unor relații internaționale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde

DESTÍNDE, destínd, vb. III. Refl. 1. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Pref. des- + [în]tinde (după fr. détendre).

destínde [At: HELIADE, O. I, 163 / V: (rar) dis~ / E: des- + (în)tinde] 1-2 vtr A (se) întinde pe o suprafață vastă Si: a se desfășura. 3 vt A desfășura deschizând, întinzând, răsfirând etc. 4-5 vtr (Înv) A(-și) mări volumul. 6-7 vtr (A face să iasă sau) a ieși dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție incomodă, ghemuită Si: a (se) întinde, a (se) îndrepta, a (se) relaxa. 8-9 vtr (Fig) (A face să înceteze sau) a înceta o stare de tensiune nervoasă, de surescitare Si: a (se) calma, a (se) liniști, a (se) relaxa. 10-11 vtr (Pex; fig) (A face să iasă sau) a ieși din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: a (se) odihni, a (se) recrea1, a (se) relaxa, a (se) repauza. 12-13 vtr (Fig) A (se) deconecta. 14-15 vtr (D. coarde, arcuri aflate în stare de încordare. A (se) slăbi. 16 vi (Mun; d. oameni) A fi mereu prezent într-un numit loc.

DESTÍNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).

DESTÍNDE, destínd, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat, mai puțin întins; a se relaxa, a slăbi. Toată suferința lui comprimată în tăcere izbucnește... cu violența unui resort uriaș care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105. Mușchii se destinseră, voința se încordase. D. ZAMFIRESCU, R. 262. Vioara tace cînd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108. ♦ (Despre nervi, despre stări de spirit) A se liniști, a se descărca. Astfel se sparse, destinzîndu-se în acest plîns de jale, încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. BOGZA, C. O. 32. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. Mitrea se zvîrcolise cu neliniște. Pe urmă s-a destins și s-a lăsat pe-o coastă, parcă i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48. Iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană. GÎRLEANU, L. 19. ◊ Tranz. [Paler] și-a destins trupul și a plecat spre ieșire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. La poalele munților Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I 5. ◊ Fig. Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. A. 316. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mînă, o aduse ușurel și lung la gură, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198. – Forme gramaticale: perf. s. destinsei, part. destins.

DESTÍNDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de spirit) A se liniști, a se descărca. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. ◊ Tranz. Și-a destins trupul și a plecat spre ieșire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mână... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Din des1- + [în]tinde.

DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-și slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre ființe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf. s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].

DESTÍNDE vb. refl. 1. a-și slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre ființe) a se întinde, a se îndrepta. ◊ (fig.) a se liniști, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)

A DESTÍNDE destínd tranz. A face să se destindă. /des- + a [în]tinde

A SE DESTÍNDEdestínd intranz. 1) A deveni mai puțin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde

destinde v. 1. a întinde la larg: Basta își destinse armia în rândueală de bătaie BĂLC.; 2. a răsfira: somnu ’și destinde aripa somnoroasă AL.; 3. a slobozi ceva întins: a destinde arcul [V. întinde].

*destínd, -tíns, a -tínde v. tr. (d. fr. détendre. V. detentă). Fac să nu maĭ fie întins (încordat): a destinde o coardă, un arc. Fig. Fac să nu maĭ fie încordat (și decĭ să fie maĭ bun): relațiunile între vecinĭ s’au destins. – În vest și „întind, desfășor”. V. bălțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi

arată toate definițiile

Intrare: destindere
destindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destindere
  • destinderea
plural
  • destinderi
  • destinderile
genitiv-dativ singular
  • destinderi
  • destinderii
plural
  • destinderi
  • destinderilor
vocativ singular
plural
deștingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deștingere
  • deștingerea
plural
  • deștingeri
  • deștingerile
genitiv-dativ singular
  • deștingeri
  • deștingerii
plural
  • deștingeri
  • deștingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: destinde
verb (V628)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destinde
  • destindere
  • destins
  • destinsu‑
  • destinzând
  • destinzându‑
singular plural
  • destinde
  • destindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destind
(să)
  • destind
  • destindeam
  • destinsei
  • destinsesem
a II-a (tu)
  • destinzi
(să)
  • destinzi
  • destindeai
  • destinseși
  • destinseseși
a III-a (el, ea)
  • destinde
(să)
  • destindă
  • destindea
  • destinse
  • destinsese
plural I (noi)
  • destindem
(să)
  • destindem
  • destindeam
  • destinserăm
  • destinseserăm
  • destinsesem
a II-a (voi)
  • destindeți
(să)
  • destindeți
  • destindeați
  • destinserăți
  • destinseserăți
  • destinseseți
a III-a (ei, ele)
  • destind
(să)
  • destindă
  • destindeau
  • destinseră
  • destinseseră
Intrare: deștinde
verb (V628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștinde
  • deștindere
  • deștins
  • deștinsu‑
  • deștinzând
  • deștinzându‑
singular plural
  • deștinde
  • deștindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deștind
(să)
  • deștind
  • deștindeam
  • deștinsei
  • deștinsesem
a II-a (tu)
  • deștinzi
(să)
  • deștinzi
  • deștindeai
  • deștinseși
  • deștinseseși
a III-a (el, ea)
  • deștinde
(să)
  • deștindă
  • deștindea
  • deștinse
  • deștinsese
plural I (noi)
  • deștindem
(să)
  • deștindem
  • deștindeam
  • deștinserăm
  • deștinseserăm
  • deștinsesem
a II-a (voi)
  • deștindeți
(să)
  • deștindeți
  • deștindeați
  • deștinserăți
  • deștinseserăți
  • deștinseseți
a III-a (ei, ele)
  • deștind
(să)
  • deștindă
  • deștindeau
  • deștinseră
  • deștinseseră
Intrare: deștindere
deștindere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deștindere
  • deștinderea
plural
  • deștinderi
  • deștinderile
genitiv-dativ singular
  • deștinderi
  • deștinderii
plural
  • deștinderi
  • deștinderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destindere deștingere

  • 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: relaxare antonime: încordare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160.
      surse: DLRLC
    • Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: liniștire antonime: tensiune attach_file 3 exemple
      exemple
      • Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737.
        surse: DLRLC
      • Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65.
        surse: DLRLC
      • Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale.
        surse: DN
  • 2. Creștere a volumului unui gaz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: detentă expansiune

etimologie:

  • vezi destinde
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

destinde

  • 1. A se desface din încordare; a se relaxa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desface relaxa slăbi antonime: încorda attach_file 3 exemple
    exemple
    • Toată suferința lui comprimată în tăcere izbucnește... cu violența unui resort uriaș care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105.
      surse: DLRLC
    • Mușchii se destinseră, voința se încordase. D. ZAMFIRESCU, R. 262.
      surse: DLRLC
    • Vioara tace cînd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta.
      exemple
      • Astfel se sparse, destinzîndu-se în acest plîns de jale, încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. BOGZA, C. O. 32.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: îndrepta întinde attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mitrea se zvîrcolise cu neliniște. Pe urmă s-a destins și s-a lăsat pe-o coastă, parcă i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48.
      surse: DLRLC
    • Iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv [Paler] și-a destins trupul și a plecat spre ieșire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115.
      surse: DLRLC
  • 3. neobișnuit (Despre un ținut) A se întinde, a se desfășura.
    exemple
    • La poalele munților Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I 5.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. A. 316.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Întinse o mînă, o aduse ușurel și lung la gură, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]tinde
    surse: DEX '09 DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN