DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Decăzut din punct de vedere moral; corupt, desfrânat. – V. deprava.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

depravat², ~ă a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfrânat.

depravat¹ sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfrînat, descompus din punct de vedere moral.

DEPRAVA vb. I. refl. A fi desfrînat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrînat, corupt; pervers. [< deprava].

DEPRAVA vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

DEPRAVAT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)

A SE DEPRAVA mă ~ez intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

DEPRAVAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravát, -ă adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vițios: om, gust depravat.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.

deprava (a se ~) (desp. de-pra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă depravez, 3 se depravează; conj. prez. 1 sg. să mă depravez, 3 să se depraveze; imper. 2 sg. afirm. depravează-te; ger. depravându-mă

!deprava (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depravează

deprava vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravez, 3 sg. și pl. depravează

DEPRAVA vb. v. corupe.

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEPRAVA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru