2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Decăzut din punct de vedere moral; corupt, desfrânat. – V. deprava.

depravat2, ~ă a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfrânat.

depravat1 sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVÁT, -Ă, depravați, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfrînat, descompus din punct de vedere moral.

DEPRAVÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt; pervers. [< deprava].

DEPRAVÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)

DEPRAVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava

*depravát, -ă adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vițios: om, gust depravat.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

A SE DEPRAVÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. și pl. depraveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

arată toate definițiile

Intrare: depravat
depravat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depravat
  • depravatul
  • depravatu‑
  • deprava
  • depravata
plural
  • depravați
  • depravații
  • depravate
  • depravatele
genitiv-dativ singular
  • depravat
  • depravatului
  • depravate
  • depravatei
plural
  • depravați
  • depravaților
  • depravate
  • depravatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deprava
  • silabație: de-pra-va
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprava
  • depravare
  • depravat
  • depravatu‑
  • depravând
  • depravându‑
singular plural
  • depravea
  • depravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depravez
(să)
  • depravez
  • depravam
  • depravai
  • depravasem
a II-a (tu)
  • depravezi
(să)
  • depravezi
  • depravai
  • depravași
  • depravaseși
a III-a (el, ea)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • deprava
  • depravă
  • depravase
plural I (noi)
  • depravăm
(să)
  • depravăm
  • depravam
  • depravarăm
  • depravaserăm
  • depravasem
a II-a (voi)
  • depravați
(să)
  • depravați
  • depravați
  • depravarăți
  • depravaserăți
  • depravaseți
a III-a (ei, ele)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • depravau
  • deprava
  • depravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depravat

etimologie:

  • vezi deprava
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deprava

  • 1. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corupe

etimologie: