DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Decăzut din punct de vedere moral; corupt, desfrânat. – V. deprava.

depravat², ~ă a [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: deprava] Descompus din punct de vedere moral Si: corupt, desfrânat.

depravat¹ sn [At: MDA ms / E: depravare] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – V. deprava.

DEPRAVAT, -Ă, depravați, -te, adj. Corupt, pervers, vicios, desfrînat, descompus din punct de vedere moral.

DEPRAVAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrînat, corupt; pervers. [< deprava].

DEPRAVAT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)

DEPRAVAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava

*depravát, -ă adj. (lat. de-pravatus). Stricat, corupt, vițios: om, gust depravat.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVA vb. I. refl. A fi desfrînat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVA vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

A SE DEPRAVA mă ~ez intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.

deprava (a se ~) (desp. de-pra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă depravez, 3 se depravează; conj. prez. 1 sg. să mă depravez, 3 să se depraveze; imper. 2 sg. afirm. depravează-te; ger. depravându-mă

!deprava (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depravează

deprava vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravez, 3 sg. și pl. depravează

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEPRAVAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

DEPRAVA vb. v. corupe.

DEPRAVA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru