DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada.

degradat², ~ă [At: CR (1832), 299¹/12 / V: (înv) ~răd~, desg~ / Pl: ~ați, ~e / E: degrada] 1 a Dezonorat. 2-3 smf, a (Persoană) care a fost pus(ă) în mod nemeritat într-o situație inferioară. 4 a Disprețuit. 5-10 smf, a (Persoană) deposedat(ă) (de un rang social sau) de un titlu (și care rămâne într-un rang mai mic). 11-12 smf, a (Mil) (Persoană) care a fost pedepsit(ă) prin luarea gradului. 13-16 smf, a (Persoană) care a ajuns într-o stare de decădere (morală sau) materială. 17-20 a (D. un sistem tehnic, un obiect, un material etc.) Care și-a pierdut (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată. 21 a (D. terenuri agricole) Care și-a pierdut fertilitatea. 22 a (D. lumină) Care și-a slăbit treptat intensitatea. 23 a (D. culori) Care s-a decolorat treptat. 24 a (Rar; d. sunete) Care se aude din ce în ce mai slab.

degradat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degrada] 1-19 Degradare (1-9, 11-18, 21-22).

DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada.

DEGRADAT, -Ă, degradați, -te, adj. Decăzut sub raportul moral sau social. Corupți și degradați... [boierii] pierdură pînă și virtuțile militare cu care se făleau odinioară. BĂLCESCU, O. II 23. ♦ (Concret) Deteriorat, stricat, ruinat. Unelte degradate. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... comasări, îmbunătățiri ale terenurilor degradate. SADOVEANU, E. 31.

DEGRADAT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Înjosit; corupt, stricat, vicios. 2. (Despre materiale, soluri etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat grav. [Cf. fr. dégradé].

degrada [At: HELIADE, O. II, 37 / V: (înv) desg~, (reg) ~rădea, (îvr) ~răda, ~rădi, desgrăda / Pzi: ~dez și (înv) ~rad / E: fr dégrader, lat degradare] 1 vt (C.i. oameni) A dezonora. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) pune într-o situație inferioară nemeritată Si: a (se) desconsidera. 4 vt A disprețui. 5-7 vt (C.i. oameni) A deposeda (de un rang social sau) de un titlu (și a trece într-un rang mai mic). 8-9 vt (C.i. oameni) (A destitui dintr-o funcție sau) a trece într-o funcție inferioară. 10 vt (Mil) A pedepsi prin luarea gradului Si: (îvr) a degradarisi, a degradelui. 11-12 vtr A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare de decădere. 13-16 vr (D. sisteme tehnice, obiecte, materiale) A pierde (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: a se deteriora, a se strica, a se uza. 17 vt (Subiectul sunt agenții fizici) A distruge în timp. 18 vr (D. terenuri agricole) A deveni neproductiv. 19 vt (Înv; c.i. lumină) A slăbi treptat în intensitate. 20 vt (Înv; c.i. culori) A se decolora treptat.

degrăda vtr vz degrada

degrădat, ~ă a vz degradat²

degrădea vtr vz degrada

degrădi vtr vz degrada

desgrada vtr vz degrada

desgradat, ~ă a vz degradat²

desgrăda vtr vz degrada

DEGRADA, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. Și nașterea-mi în ochii iubiți ai degradat... Bastard ți-ai numit fiul pe care l-ai creat! MACEDONSKI, O. I 252. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului. ◊ Refl. pas. Fig. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase: era peste putință a se degrada, fără nici un motiv plauzibil, Ploieștii, Buzăul ori Călărașii. CARAGIALE, O. II 183. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere; a se strica, a se deteriora, a se ruina, a-și pierde calitatea; (despre un teren) a deveni neproductiv.

DEGRADA vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].

DEGRADA vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) defertiliza^[1]. (< fr. dégrader, it. degradare) corectat(ă)

A SE DEGRADA mă ~ez intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare

A DEGRADA ~ez tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare

degradà v 1. a destitui dintr’un grad, dintr’o demnitate; 2. fig. a înjosi: vițiul degradă.

*degradéz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dégrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoĭ de grad, destituĭ (maĭ ales în armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: mașina se degradează. Fig. Înjosesc: vițiu te degradează.

degrada (a ~) (desp. de-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. degradez, 3 degradează; conj. prez. 1 sg. să degradez, 3 să degradeze

degrada (a ~) (de-gra-) vb., ind. prez. 3 degradează

degrada vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradez, 3 sg. și pl. degradează

DEGRADAT adj. 1. v. ruinat. 2. v. deteriorat. 3. v. ponosit. 4. v. depreciat. 5. v. decăzut. 6. v. înjosit.

DEGRADAT adj. 1. dărăpănat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. deteriorat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 3. deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 4. depreciat. (O marfă perisabilă ~.) 5. decăzut, declasat. (Un actor ~.) 6. înjosit, umilit, (rar). scăzut, (înv. și reg.) rușinat. (Om ~.)

DEGRADA vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.

DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)