2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dajdie sf [At: CORESI, TETR. 50 / V: (înv) ~de (pl: dajde), dașde, dăj~, deaj~, dej~ / Pl: ~ii, dăjdii, dăjdiuri / E: vsl дажда] 1 (Înv) Tribut. 2 (Îvr) Corvoadă. 3 (Înv) Bir. 4 (Înv; îe) A-l ajunge ~dia A-i reveni cuiva plata unei contribuții. 5 (Înv; îe) A se așeza (sau a intra, a arunca) în ~ A obliga să plătească impozit.

DÁJDIE, dăjdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dajdii] – Din sl. dažda.

DÁJDIE, dajdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dăjdii] – Din sl. dažda.

DÁJDIE, dajdii și dăjdii s. f. (Învechit și arhaizant) Impozit, dare. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat. ISPIRESCU, L. 205. Nimeni nu s-a încumetat a... da [mănăstirilor străine]... privilegii sau scutiri naționale, nici dreptul de a primi pe seamă-le dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Puterea... d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. – Pronunțat: -di-e.

DÁJDIE dăjdii f. înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetățeni în bugetul statului; dare; impozit. /<sl. dažda

dajdie f. od. dare, contribuțiune, în special dare de pământ sau fonciară: dăjdii multe punea asupra țării OD. [Slav. DAJDA].

dájdie f., pl. dăjdiĭ (vsl. dažda, dajdie, d. dati, a da. V. dar). Bir, contribuțiune. – Și dajde, pl. dăjdi (Ur.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dájdie (-di-e) s. f., art. dájdia (-di-a), g.-d. art. dájdiei; pl. dắjdii, art. dắjdiile (-di-i-)

dájdie s. f. (sil. -di-e), g.-d. art. dájdiei; pl. dăjdii, art. dăjdiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÁJDIE s. v. bir, dare, impozit.

dajdie s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dájdie (dắjdii), s. f. – Dare, tribut. – Var. (înv.) dajde. Sl. dažda „donare”, de la dati „a da” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 152), cf. bg. daždie.Der. dajnic, s. m. (contribuabil); dăjdier, s. m. (perceptor).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dấjdie, dâjdii, s.f. – (reg.; arh.) Probabil element din construcția colibei păcurărești sau a gardului împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdíi” (Antologie, 1980: 373; Berbești, 1930). – Et. nec.

dấjdie, -ii, s.n. – Probabil element component al colibei păcurărești sau gardul împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdíi” (Antologie 1980: 373; Berbești, 1930). – Et. nec.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dájdie, dajdii s. f. 1. Impozitul sau darea pe care locuitorii Palestinei o plăteau stăpânirii romane în dinari și care a constituit subiectul de provocare a lui Iisus de către farisei. 2. (Înv.) Dare, bir. – Din sl. dažda.

Intrare: dajdie
substantiv feminin (F139)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajdie
  • dajdia
plural
  • dăjdii
  • dăjdiile
genitiv-dativ singular
  • dăjdii
  • dăjdiei
plural
  • dăjdii
  • dăjdiilor
vocativ singular
plural
dajde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dașde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăjde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăjdie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dâjdie
dâjdie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.