cursa vi [At: TDRG / Pzi: ~sez / E: curs¹] (Rar) A merge repede.

curs³ sn vz cursă²

cursă¹ sf [At: PSALT. SCH. 13 / Pl: ~se / E: ns cf alb kurthë] 1 Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice. 2 Primejdie. 3 (Fig) Uneltire. 6 Mijloc (viclean) de a atrage, a seduce, a prinde pe cineva. 7 (Îe) A întinde (sau a pune) cuiva o ~ A ademeni pe cineva spre a-l pune în dificultate. 8 (Îae) A pune pe cineva la încercare. 9 (Îe) A cădea (sau a se prinde, a da) în~ A intra într-o mare încurcătură.

cursă³ sf [At: GHICA, S. 33 / Pl: ~se / E: ngr ϰούρσν] (Înv) Pastilă aromatică importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma camerele.

cursă² sf [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: curs / Pl: ~se / E: fr course] 1 Distanță parcursă regulat de un vehicul de transport în comun pe același itinerar și conform unui orar stabilit. 2 (Pex) Vehicul care parcurge o cursă² (1). 3 Plată pentru o cursă² (1). 4 Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme la o mișcare rectilinie alternativă. 5 (Fam) Alergătură. 6 Întrecere sportivă care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe un traseu dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.). 7 (Îs) ~sa înarmărilor Efort intens de militarizare a unor state în perioada Războiului rece. 8 (D. prețuri) Creștere grăbită (și artificială).

CURSĂ², curse, s. f. 1. (Adesea în construcții cu verbele «a întinde», «a pune», «a cădea») Dispozitiv (de lemn, fier, sîrmă, sfoară) de diferite forme și mărimi, pentru prinderea de vii a animalelor și a păsărilor; teren pregătit anume pentru ca animalul care intră în limitele lui să fie prins; capcană. V. laț. [Păsărică] privește, ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins, Se-nchide... roabă ea se găsește. ALEXANDRESCU, M. 63. Capcana (cursa) se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. 2. Fig. Mijloc viclean de a prinde pe cineva, de a-l da de gol sau de a-i face rău; manevră, uneltire iscusită, dibace pentru ademenirea unui dușman, pentru atragerea lui într-o situație dezavantajoasă, periculoasă; capcană. [Mihai Viteazul] căzu în cursa ce i-o întinsese generalul Basta. BĂLCESCU, O. I 29. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească! ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ Expr. A întinde (sau apune) cuiva o cursă = a căuta să ademenești pe cineva pentru a-l prinde, a-l da de gol. Să nu fi pus cursă altuia, n-ar fi căzut singură într-însa! SBIERA, P. 215. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra (prostește sau din greșeală) într-o mare încurcătură din care nu mai poți scăpa. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ♦ Primejdie, pericol. Drum bun, cucoane, și fără nici o cursă. ALECSANDRI, T. 1380. Cît am fost. eu neatins, Multe curse am învins. ALECSANDRI, P. P. 315.

CURSĂ¹, curse, s. f. 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul (tren, autobus, vapor etc.) după același itinerar și conform unui orar stabilit; drum făcut regulat de un vehicul pentru a transporta muncitori și materiale la (și de la) locul de muncă. Ceruse îmbarcarea pe un vapor de marfă care făcea curse regulate. BART, E. 119. ♦ Vehicul care face o cursă. Hai... că pierd cursa. DAVIDOGLU, M. 19. 2. (Familiar) Drum, alergătură. Am avut de făcut mai multe curse în oraș. 3. (La pl.) Alergare de cai. A fost la curse. 4. (Sport) întrecere constînd în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe de către un singur sportiv sau de către mai mulți concurenți. Schiorii sovietici au ocupat primele locuri în cursa de schi. Cursa de 100 m plat. Cursă cu obstacole. 5. (În expr.) Cursa înarmărilor = goană înverșunată de militarizare a industriei unui stat capitalist, în vederea unui nou război de cotropire dus de guvernele statelor imperialiste. Cursa înarmărilor are consecințe dezastruoase pentru economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2331. 6. Mișcarea unei piese mecanice între cele două puncte moarte.

CURSĂ³, curse, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Pastă aromatică importată din Orient, întrebuințată ca mirodenie. Întîia călțunăreasă intra la mireasă purtînd o căție de argint cu flori suflate în aur, din care ieșea fum de udagaci și de curse. GHICA, S. A. 58.

CURSĂ s.f. 1. Drum, distanță de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe același itinerar după un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanță. 2. Unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (Fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (Fig.) Întrecere, competiție, acțiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

CURSĂ s. f. 1. drum, distanță de străbătut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ◊ (fig.) întrecere, competiție. 5. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. ◊ (alp.) orice ascensiune în munți. 6. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

cursă contracronometru sint. s. 1972 (sport) Cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte v. supermaraton (din cursă + contracronometru, după fr. [course] contre la montre)

tren-cursă s. n. ◊ „În stație a intrat apoi trenul-cursă de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane și-au pierdut viața și alte 100 au fost rănite la Rio de Janeiro, când un tren-cursă [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursă)

CURSĂ² ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale și păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situație fără ieșire. ◊ A-i întinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situație fără ieșire. A cădea (sau a se prinde) în ~ a nimeri într-o situație fără ieșire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

CURSĂ¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mișcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulți concurenți parcurg o anumită distanță. 6): ~a înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course

cursă f. 1. mașină de prins animale (în special șoareci); 2. fig. mijloc viclean de a face rău cuiva: a întinde o cursă. [Cf. lat. medieval CURSA].

cursă f. 1. mers foarte repede; 2. dus și întors; 3. drum, distanță dela un loc la altul (cu trăsura): a face o cursă; 4. pl. întrecere de iuțeală între cai: am fost la curse (= fr. course).

cursă t. pastă aromatică: un păhăruț de vutcă pe cursă Al. [Turc. KURS].

1) cúrsă f., pl. e (rudă cu vgr. kýrte, vîrșă, vintir, și cu alb. kurthă, capcană). Sud. Clupsă, capcană. Fig. Stratagemă, ambuscadă, mijloc de a înșela: a întinde cuĭva o cursă, a cădea în cursă. V. măĭestrie.

2) cúrsă f., pl. e (turc. [d. ar.] kurs). Vechĭ. Un fel de pastă care, arzînd, parfumează aeru. V. călugăraș.

*3) cúrsă f., pl. e (fr. course, it. corsa, care corespund cu rom. cursă, fem. d. curs, part. d. curg). Alergătură, mers, drum, călătorie: împărțitoru de scrisorĭ face multe curse pin oraș, vaporu face treĭ curse pe săptămînă. Pl. Alergărĭ (cu caiĭ, cu automobilele).

cursă (distanță, drum, întrecere; capcană; pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

CURSĂ s. v. capcană.

CURSĂ s. v. pericol, primejdie.

CURSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. alergare.

CURSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.) 2. alergătură, drum. (A făcut două ~ în piață.) 3. alergare, (reg.) încurare, (înv.) curs. (~ de cai.)

cursă s. v. PERICOL. PRIMEJDIE,

CURSĂ s. capcană, prinzătoare, (reg.) clapă, (înv.) mreajă, silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins animale sălbatice.)

cursă (curse), s. f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.

cursă (curse), s. f. – Pastilă aromatică de parfumat încăperile. Tc. kurs, prin intermediul ngr. ϰούρσι.

CURSĂ AERIANĂ distanță parcursă regulat de o aeronavă pentru a transporta pasageri sau mărfuri.

IL VIVERE È UN CORRERE ALLA MORTE (it.) viața este o cursă spre moarte – Dante, „Purgatoriul”, XXXIII,54. V. și Atra cura.

Il vivere e un correre alla morte (it. „Viața e o alergare spre moarte”) – versul 54, cîntul 33, din Purgatoriul lui Dante. Cuvintele sînt interpretate în sensul că viața omului e limitată și că, orice ar face, el nu poate împiedica mersul spre clipa finală. Și cu același înțeles sînt și citate. LIT.

cursă, curse s. f. (deț.) lot de deținuți transferat dintr-un penitenciar în altul.