18 definiții pentru umblet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) îmblét s. n.] – Umbla + suf. -et.

umblet sn [At: PSALT. 129 / V: (îrg) îm~, (reg) umbletă sf îmbletă sf / Pl: ~e / E: umbla + -et] 1 Deplasare dintr-un loc în altul Si: mers1, umblare (1), umblat1 , (pop) umblătură (1). 2 Mers repetat încolo și încoace Si: circulație (1), umblare, (pop) umblătură (2). 3 (Construit de obicei cu verbe ca „a asculta”, „a auzi”) Zgomot făcut de picioare în timpul mersului. 4 (Pop) Mișcare, deplasare a corpurilor cerești Si: umblare (3). 5 Curs (al unei ape curgătoare). 6 Cutreierat1 (1). 7 Pribegit1. 8 (Pex) Călătorie (1). 9 Alergătură (pentru a realiza ceva, pentru a obține ceva) Si: (pop) umblătură (3). 10 (Mun; îe) A se alege cu ~ul (sau ~ele) A nu se alege cu nimic din toată osteneala. 11 (De obicei urmat de determinări) Mod de a umbla Si: călcătură (1), mers1, pas2, pășit1, umblat1 (1), umblare (6). 12 (D. cai) Fel specific de a-și mișca picioarele în timpul mersului. 13 (Mol; îlav) La ~ (sau la ~e) În buiestru (3). 14 (Îvp) Comportare. 15 (Înv) Fel de a proceda, de a acționa, de a fi etc. (al cuiva) Si: acțiune (1), demers (1), umblare (8), (pop) umblătură (4). 16 (Înv) Uneltire. 17 (Înv) Evoluție a unui fenomen, a unui proces etc. Si: mers. 18 (Îvr) Întâmplare. 19 (îrg) Loc pe unde se umblă (1) Si: drum (1), cale (1). 20 (Reg) Loc unde pasc oile. 21 (Reg; îs) ~ul mânzărilor Poala muntelui. 22 (Reg; îs) ~ul mioarelor Coasta muntelui. 23 (Reg; îs) ~ul cârlanilor Vârful muntelui. 24 (Reg) Coridor (1). 25 (Reg) Tindă. 26 (Reg) Gang (1).

ÚMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) ’îmblet s. n.] – Umbla + suf. -et.

ÚMBLET, umblete, s. n. 1. Faptul de a umbla; umblare, mers. Era un umblet și un șoptit neîncetat împrejurul casei. DUMITRIU, N. 132. Vodă se opri din umblet și se întoarse cu ochii mînioși spre căpitan. SADOVEANU, O. VII 127. La vînătoare, după cîteva ceasuri de umblet, mănînc și pietre. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. Nu-i umblet, e goană nebună. COȘBUC, P. I 291. ◊ (Metaforic) În tîrziul nopții ascultau umbletul vîntului. CAMILAR, N. I 335. ♦ (Rar) Mișcare (astrală). Cometa... zi cu zi scurgîndu-se, se tot urca... învîrtindu-se precum este umbletul cerului, cu stelele către apus. SADOVEANU, Z. C. 228. ♦ Trecere, acces. După ce îi oprise umbletul la stîni și-i împănase drumurile, stăpînirea da știre, ca să audă... gazdele hoțului. SADOVEANU, O. L. 156. 2. Cutreierare, colindare; hoinăreală, alergătură. Jupîneasa Ilisafta comisoaia abia își simțea trupul, așa de multe îi fuseseră umbletele și truda. SADOVEANU, F. J. 54. 3. Mod, fel de a umbla. Nu-i vorbă, fetița îmi samănă puțintel și mie. Dar altfel toate ale maicii ei le are, și umbletul și graiul. SADOVEANU, O. VII 56. Veneau doi inși; îngîrbovit Un moș cu umblet lin, Și-o copiliță. COȘBUC, P. I 228. Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. Încalecă pe Roșu tu, Să-i văd și eu umbletu. ȘEZ. IX 172. – Variantă: (învechit și regional) î́mblet (SBIERA, P. 217, RUSSO, S. 59) s. n.

ÚMBLET n. v. UMBLĂTURĂ. /a umbla + suf. ~et

umblet n. 1. mers, alergătură; 2. mod de a umbla: umbletul calului; 3. Mold. buestru. [Tras din umblà].

úmblet n., pl. e (d. a umbla). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. – În nord îmblet. V. buĭestru.

Î́MBLET s. n. v. umblet.

î́mblet, î́mblu, V. umblet, umblu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÚMBLET s. v. călătorie, comportament, comportare, conduită, deplasare, drum, intrigă, mașinație, purtare, uneltire, voiaj.

ÚMBLET s. 1. v. umblătură. 2. v. alergătură. 3. v. mers. 4. călcătură, mers, mișcare, pas, pășit, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.)

UMBLET s. 1. umblare, umblat, umblătură. (După mult ~, a reușit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblătură, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare. (prin Transilv.) ștrapă. (Ceasuri de ~...) 3. circulație, mers, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 4. călcătură, mers, mișcare, pas, pășit, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.)

umblet s. v. CĂLĂTORIE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPLASARE. DRUM. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. PURTARE. UNELTIRE. VOIAJ.

Intrare: umblet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblet
  • umbletul
  • umbletu‑
plural
  • umblete
  • umbletele
genitiv-dativ singular
  • umblet
  • umbletului
plural
  • umblete
  • umbletelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblet
  • ‑mblet
  • îmbletul
  • îmbletu‑
  • ‑mbletul
  • ‑mbletu‑
plural
  • îmblete
  • ‑mblete
  • îmbletele
  • ‑mbletele
genitiv-dativ singular
  • îmblet
  • ‑mblet
  • îmbletului
  • ‑mbletului
plural
  • îmblete
  • ‑mblete
  • îmbletelor
  • ‑mbletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umblet, umbletesubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a umbla. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era un umblet și un șoptit neîncetat împrejurul casei. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote Vodă se opri din umblet și se întoarse cu ochii mînioși spre căpitan. SADOVEANU, O. VII 127. DLRLC
    • format_quote La vînătoare, după cîteva ceasuri de umblet, mănînc și pietre. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. DLRLC
    • format_quote Nu-i umblet, e goană nebună. COȘBUC, P. I 291. DLRLC
    • format_quote metaforic În tîrziul nopții ascultau umbletul vîntului. CAMILAR, N. I 335. DLRLC
    • 1.1. rar Mișcare (astrală). DLRLC
      sinonime: mișcare
      • format_quote Cometa... zi cu zi scurgîndu-se, se tot urca... învîrtindu-se precum este umbletul cerului, cu stelele către apus. SADOVEANU, Z. C. 228. DLRLC
    • 1.2. Acces, trecere. DLRLC
      • format_quote După ce îi oprise umbletul la stîni și-i împănase drumurile, stăpînirea da știre, ca să audă... gazdele hoțului. SADOVEANU, O. L. 156. DLRLC
    • 1.3. Alergătură, colindare, cutreierare, hoinăreală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Jupîneasa Ilisafta comisoaia abia își simțea trupul, așa de multe îi fuseseră umbletele și truda. SADOVEANU, F. J. 54. DLRLC
    • 1.4. Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-i vorbă, fetița îmi samănă puțintel și mie. Dar altfel toate ale maicii ei le are, și umbletul și graiul. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
      • format_quote Veneau doi inși; îngîrbovit Un moș cu umblet lin, Și-o copiliță. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
      • format_quote Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
      • format_quote Încalecă pe Roșu tu, Să-i văd și eu umbletu. ȘEZ. IX 172. DLRLC
etimologie:
  • Umbla + sufix -et. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.