3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë.

CÚRSĂ3, curse, s. f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi.

CÚRSĂ3, curse, s. f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi.

CÚRSĂ1, curse, s. f. 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanță. 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mișcare rectilinie alternativă. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. (În sintagma) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. – Din fr. course.

CÚRSĂ1, curse, s. f. 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanță. 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mișcare rectilinie alternativă. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. (În sintagma) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. – Din fr. course.

cursă1 sf [At: PSALT. SCH. 13 / Pl: ~se / E: ns cf alb kurthë] 1 Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice. 2 Primejdie. 3 (Fig) Uneltire. 6 Mijloc (viclean) de a atrage, a seduce, a prinde pe cineva. 7 (Îe) A întinde (sau a pune) cuiva o ~ A ademeni pe cineva spre a-l pune în dificultate. 8 (Îae) A pune pe cineva la încercare. 9 (Îe) A cădea (sau a se prinde, a da) în~ A intra într-o mare încurcătură.

cursă3 sf [At: GHICA, S. 33 / Pl: ~se / E: ngr ϰούρσν] (Înv) Pastilă aromatică importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma camerele.

cursă2 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: curs / Pl: ~se / E: fr course] 1 Distanță parcursă regulat de un vehicul de transport în comun pe același itinerar și conform unui orar stabilit. 2 (Pex) Vehicul care parcurge o cursă2 (1). 3 Plată pentru o cursă2 (1). 4 Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme la o mișcare rectilinie alternativă. 5 (Fam) Alergătură. 6 Întrecere sportivă care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe un traseu dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.). 7 (Îs) ~sa înarmărilor Efort intens de militarizare a unor state în perioada Războiului rece. 8 (D. prețuri) Creștere grăbită (și artificială).

CÚRSĂ3, curse, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Pastă aromatică importată din Orient, întrebuințată ca mirodenie. Întîia călțunăreasă intra la mireasă purtînd o căție de argint cu flori suflate în aur, din care ieșea fum de udagaci și de curse. GHICA, S. A. 58.

CÚRSĂ1, curse, s. f. 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul (tren, autobus, vapor etc.) după același itinerar și conform unui orar stabilit; drum făcut regulat de un vehicul pentru a transporta muncitori și materiale la (și de la) locul de muncă. Ceruse îmbarcarea pe un vapor de marfă care făcea curse regulate. BART, E. 119. ♦ Vehicul care face o cursă. Hai... că pierd cursa. DAVIDOGLU, M. 19. 2. (Familiar) Drum, alergătură. Am avut de făcut mai multe curse în oraș. 3. (La pl.) Alergare de cai. A fost la curse. 4. (Sport) întrecere constînd în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe de către un singur sportiv sau de către mai mulți concurenți. Schiorii sovietici au ocupat primele locuri în cursa de schi. Cursa de 100 m plat. Cursă cu obstacole. 5. (În expr.) Cursa înarmărilor = goană înverșunată de militarizare a industriei unui stat capitalist, în vederea unui nou război de cotropire dus de guvernele statelor imperialiste. Cursa înarmărilor are consecințe dezastruoase pentru economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2331. 6. Mișcarea unei piese mecanice între cele două puncte moarte.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. (Adesea în construcții cu verbele «a întinde», «a pune», «a cădea») Dispozitiv (de lemn, fier, sîrmă, sfoară) de diferite forme și mărimi, pentru prinderea de vii a animalelor și a păsărilor; teren pregătit anume pentru ca animalul care intră în limitele lui să fie prins; capcană. V. laț. [Păsărică] privește, ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins, Se-nchide... roabă ea se găsește. ALEXANDRESCU, M. 63. Capcana (cursa) se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. 2. Fig. Mijloc viclean de a prinde pe cineva, de a-l da de gol sau de a-i face rău; manevră, uneltire iscusită, dibace pentru ademenirea unui dușman, pentru atragerea lui într-o situație dezavantajoasă, periculoasă; capcană. [Mihai Viteazul] căzu în cursa ce i-o întinsese generalul Basta. BĂLCESCU, O. I 29. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească! ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ Expr. A întinde (sau apune) cuiva o cursă = a căuta să ademenești pe cineva pentru a-l prinde, a-l da de gol. Să nu fi pus cursă altuia, n-ar fi căzut singură într-însa! SBIERA, P. 215. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra (prostește sau din greșeală) într-o mare încurcătură din care nu mai poți scăpa. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ♦ Primejdie, pericol. Drum bun, cucoane, și fără nici o cursă. ALECSANDRI, T. 1380. Cît am fost. eu neatins, Multe curse am învins. ALECSANDRI, P. P. 315.

CÚRSĂ s.f. 1. Drum, distanță de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe același itinerar după un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanță. 2. Unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (Fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (Fig.) Întrecere, competiție, acțiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

CÚRSĂ s. f. 1. drum, distanță de străbătut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ◊ (fig.) întrecere, competiție. 5. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. ◊ (alp.) orice ascensiune în munți. 6. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

CÚRSĂ1 ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mișcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulți concurenți parcurg o anumită distanță. 6): ~a înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course

CÚRSĂ2 ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale și păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situație fără ieșire. ◊ A-i întinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situație fără ieșire. A cădea (sau a se prinde) în ~ a nimeri într-o situație fără ieșire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

cursă f. 1. mers foarte repede; 2. dus și întors; 3. drum, distanță dela un loc la altul (cu trăsura): a face o cursă; 4. pl. întrecere de iuțeală între cai: am fost la curse (= fr. course).

cursă t. pastă aromatică: un păhăruț de vutcă pe cursă Al. [Turc. KURS].

cursă f. 1. mașină de prins animale (în special șoareci); 2. fig. mijloc viclean de a face rău cuiva: a întinde o cursă. [Cf. lat. medieval CURSA].

*3) cúrsă f., pl. e (fr. course, it. corsa, care corespund cu rom. cursă, fem. d. curs, part. d. curg). Alergătură, mers, drum, călătorie: împărțitoru de scrisorĭ face multe curse pin oraș, vaporu face treĭ curse pe săptămînă. Pl. Alergărĭ (cu caiĭ, cu automobilele).

1) cúrsă f., pl. e (rudă cu vgr. kýrte, vîrșă, vintir, și cu alb. kurthă, capcană). Sud. Clupsă, capcană. Fig. Stratagemă, ambuscadă, mijloc de a înșela: a întinde cuĭva o cursă, a cădea în cursă. V. măĭestrie.

2) cúrsă f., pl. e (turc. [d. ar.] kurs). Vechĭ. Un fel de pastă care, arzînd, parfumează aeru. V. călugăraș.

cúrsă contracronométru sint. s. 1972 (sport) Cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte v. supermaraton (din cursă + contracronometru, după fr. [course] contre la montre)

tren-cúrsă s. n.„În stație a intrat apoi trenul-cursă de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane și-au pierdut viața și alte 100 au fost rănite la Rio de Janeiro, când un tren-cursă [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cúrsă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÚRSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. alergare.

CÚRSĂ s. v. pericol, primejdie.

CURSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.) 2. alergătură, drum. (A făcut două ~ în piață.) 3. alergare, (reg.) încurare, (înv.) curs. (~ de cai.)

CURSĂ s. capcană, prinzătoare, (reg.) clapă, (înv.) mreajă, silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins animale sălbatice.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúrsă (cúrse), s. f.1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.

cúrsă (cúrse), s. f. – Pastilă aromatică de parfumat încăperile. Tc. kurs, prin intermediul ngr. ϰούρσι.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURSĂ AERIANĂ distanță parcursă regulat de o aeronavă pentru a transporta pasageri sau mărfuri.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IL VIVERE È UN CORRERE ALLA MORTE (it.) viața este o cursă spre moarte – Dante, „Purgatoriul”, XXXIII,54. V. și Atra cura.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cursă, curse s. f. (deț.) lot de deținuți transferat dintr-un penitenciar în altul.

Intrare: cursă (capcană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursă
  • cursa
plural
  • curse
  • cursele
genitiv-dativ singular
  • curse
  • cursei
plural
  • curse
  • curselor
vocativ singular
plural
Intrare: cursă (distanță, drum)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursă
  • cursa
plural
  • curse
  • cursele
genitiv-dativ singular
  • curse
  • cursei
plural
  • curse
  • curselor
vocativ singular
plural
Intrare: cursă (pastilă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursă
  • cursa
plural
  • curse
  • cursele
genitiv-dativ singular
  • curse
  • cursei
plural
  • curse
  • curselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cursă, cursesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins. DEX '09 DLRLC
    sinonime: capcană
    • format_quote [Păsărica] privește, ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins, Se-nchide... roabă ea se găsește. ALEXANDRESCU, M. 63. DLRLC
    • format_quote Capcana (cursa) se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. DLRLC
  • 2. figurat Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Mihai Viteazul] căzu în cursa ce i-o întinsese generalul Basta. BĂLCESCU, O. I 29. DLRLC
    • format_quote Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească! ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
    • 2.1. Pericol, primejdie. DLRLC
      • format_quote Drum bun, cucoane, și fără nici o cursă. ALECSANDRI, T. 1380. DLRLC
      • format_quote Cît am fost eu neatins, Multe curse am învins. ALECSANDRI, P. P. 315. DLRLC
    • chat_bubble A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să nu fi pus cursă altuia, n-ar fi căzut singură într-însa! SBIERA, P. 215. DLRLC
    • chat_bubble A atrage (pe cineva) în cursă = ademeni, ispiti, momi. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. DLRLC
etimologie:

cursă, cursesubstantiv feminin

  • 1. Drum, distanță de străbătut. DN
    • 1.1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ceruse îmbarcarea pe un vapor de marfă care făcea curse regulate. BART, E. 119. DLRLC
      • 1.1.1. concretizat Vehicul care parcurge o astfel de distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        • format_quote Hai... că pierd cursa. DAV1DOGLU, M. 19. DLRLC
  • 2. Unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. DN
  • 3. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mișcare rectilinie alternativă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. DN
  • 4. familiar Alergătură, deplasare, drum, umblet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am avut de făcut mai multe curse în oraș. DLRLC
  • 5. sport Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Schiorii sovietici au ocupat primele locuri în cursa de schi. Cursa de 100 m plat. Cursă cu obstacole. DLRLC
    • 5.1. Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A fost la curse. DLRLC
    • 5.2. alpinism Orice ascensiune în munți. MDN '00
  • chat_bubble (în) sintagmă Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cursa înarmărilor are consecințe dezastruoase pentru economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2331. DLRLC
etimologie:

cursă, cursesubstantiv feminin

  • 1. învechit Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Întîia călțunăreasă intra la mireasă purtînd o căție de argint cu flori suflate în aur, din care ieșea fum de udagaci și de curse. GHICA, S. A. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.