3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBÁ, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.

curb, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr courbe] 1 a (D. linii) în formă de arc Si: arcuit, încovoiat. 2 a (D. planuri) Boltit. 3 sf Figură geometrică având o singură dimensiune. 4 sf Linie care nu este dreaptă sau frântă. 5 sf Linie care reprezintă, grafic, o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și una în ordonate. 6 sf Porțiune din traseul unei căi de comunicație cu axa curbă (1), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. 7 sf (D. vehicule; îe) A lua ~ba A vira. 8 sf Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 9 sf (Îs) ~ă de nivel Linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). 10 sf (Îs) ~ă batimetrică Linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 11 (Ecp; îs) ~ă de sacrificiu Denumire dată, în 1931-1933, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici.

CURB, -Ă, curbi, -e adj. (Despre linii) În formă de arc, arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex) Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275. Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.

CÚRBĂ, curbe, s. f. 1. Linie curbă. ♦ Cotitură în formă de arc( a unui drum a șinelor de cale ferată, a unei ape curgătoare). V. sinuozitate, șerpuire. Dar Oltul însuși, brațul cel puternic și adevărat prin care vin plutașii, se plimbă în curbe largi. BOGZA, C. O. 382. ◊ (Poetic) Marea își schimbă treptat culoarea: șa țărm bande purpurii, în larg o pînză violetă, și în fund, pe curba imensă o orizontului, o linie subțire trasă cu-n negru de cărbune. BART, E. 170. ◊ Expr. (Despre vehicule) A lua curbă = a vira, a coti. Luînd curba prea repede, automobilul a derapat. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive prin care trec variațiile unui fenomen. Medicul a văzut curba temperaturii bolnavului.Lupta continuă, urmînd o curbă de ascensiune pînă în 1905. SAHIA, U.R.S.S. 204. ◊ Curbă de sacrificiu = măsură de scădere a salariilor, ca urmare a politicii de jefuire a maselor largi muncitorești din Romînia, aplicată de guvernele burghezo-moșierești în perioada crizei economice din 1929-1933. La manifestația pașnică a miilor de muncitori contra noii reduceri a salariilor lor prin aplicarea curbei de sacrificiu, guvernul fascist a răspuns cu gloanțe. DOC. PART. 175. Încercînd să iasă din criză pe spinarea maselor muncitoare, burghezia și moșierimea din țara noastră au trecut la aplicarea curbelor de sacrificiu, la concedieri în masă, la înăsprirea terorii polițienești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/1. 3. (Top., în expr.) Curbă de nivel = linie care unește punctele de aceeași altitudine.

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].

CÚRBĂ s.f. 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< fr. courbe].

CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ă de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)

CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus

CÚRBĂ ~e f. 1) Linie în formă de arc; linie arcuită. 2) Linie care reprezintă grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitură în formă de arc (a unui râu, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curbă care unește pe o hartă punctele aflate la aceeași altitudine. /<fr. courbe

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă.

arată toate definițiile

Intrare: curba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curba
  • curbare
  • curbat
  • curbatu‑
  • curbând
  • curbându‑
singular plural
  • curbea
  • curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curbez
(să)
  • curbez
  • curbam
  • curbai
  • curbasem
a II-a (tu)
  • curbezi
(să)
  • curbezi
  • curbai
  • curbași
  • curbaseși
a III-a (el, ea)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curba
  • curbă
  • curbase
plural I (noi)
  • curbăm
(să)
  • curbăm
  • curbam
  • curbarăm
  • curbaserăm
  • curbasem
a II-a (voi)
  • curbați
(să)
  • curbați
  • curbați
  • curbarăți
  • curbaserăți
  • curbaseți
a III-a (ei, ele)
  • curbea
(să)
  • curbeze
  • curbau
  • curba
  • curbaseră
Intrare: curb
curb adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curb
  • curbul
  • curbu‑
  • curbă
  • curba
plural
  • curbi
  • curbii
  • curbe
  • curbele
genitiv-dativ singular
  • curb
  • curbului
  • curbe
  • curbei
plural
  • curbi
  • curbilor
  • curbe
  • curbelor
vocativ singular
plural
Intrare: curbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbă
  • curba
plural
  • curbe
  • curbele
genitiv-dativ singular
  • curbe
  • curbei
plural
  • curbe
  • curbelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curba

etimologie:

curb

  • 1. (Despre linii) În formă de arc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: arcuit încovoiat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275.
      surse: DLRLC
    • Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre un plan:
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: boltit

etimologie:

curbă

  • 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă, care racordează două aliniamente continuative ale căii respective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cotitură viraj attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dar Oltul însuși, brațul cel puternic și adevărat prin care vin plutașii, se plimbă în curbe largi. BOGZA, C. O. 382.
      surse: DLRLC
    • poetic Marea își schimbă treptat culoarea: la țărm bande purpurii, în larg o pînză violetă, și în fund, pe curba imensă o orizontului, o linie subțire trasă cu-n negru de cărbune. BART, E. 170.
      surse: DLRLC
  • 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Curbă de temperatură.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Medicul a văzut curba temperaturii bolnavului.
      surse: DLRLC
    • Lupta continuă, urmînd o curbă de ascensiune pînă în 1905. SAHIA, U.R.S.S. 204.
      surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: izohipsă
  • 6. (în) sintagmă Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: izobată
  • 7. economie politică (în) sintagmă Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • La manifestația pașnică a miilor de muncitori contra noii reduceri a salariilor lor prin aplicarea curbei de sacrificiu, guvernul fascist a răspuns cu gloanțe. DOC. PART. 175.
      surse: DLRLC
    • Încercînd să iasă din criză pe spinarea maselor muncitoare, burghezia și moșierimea din țara noastră au trecut la aplicarea curbelor de sacrificiu, la concedieri în masă, la înăsprirea terorii polițienești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/1.
      surse: DLRLC

etimologie: