14 definiții pentru curb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.

CURB, -Ă, curbi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre linii) În formă de arc; arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. S. f. 1. Figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă. 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate. 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă (I), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. ◊ Expr. A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti. 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. Curbă de temperatură. 5. (În sintagmele) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 6. (Ec. pol.; în sintagma) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931-1933, în România, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici. – Din fr. courbe.

curb, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 26 / Pl: ~i, ~e / E: fr courbe] 1 a (D. linii) în formă de arc Si: arcuit, încovoiat. 2 a (D. planuri) Boltit. 3 sf Figură geometrică având o singură dimensiune. 4 sf Linie care nu este dreaptă sau frântă. 5 sf Linie care reprezintă, grafic, o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și una în ordonate. 6 sf Porțiune din traseul unei căi de comunicație cu axa curbă (1), care racordează două aliniamente continuative ale căii respective. 7 sf (D. vehicule; îe) A lua ~ba A vira. 8 sf Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 9 sf (Îs) ~ă de nivel Linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine, căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință (de obicei nivelul mării). 10 sf (Îs) ~ă batimetrică Linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor (oceane, mări, lacuri). 11 (Ecp; îs) ~ă de sacrificiu Denumire dată, în 1931-1933, reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici.

CURB, -Ă, curbi, -e adj. (Despre linii) În formă de arc, arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex) Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275. Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].

CURB, -Ă I. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ cotitură în formă de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ă = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. ~ă de nivel = linie care unește punctele cu aceeași altitudine ale unei suprafețe de teren; izohipsă. (< fr. courbe, lat. curvus)

CURB ~ă (~i,~e) (despre linii) Care are formă de arc; încovoiat. /<fr. courbe, lat. curbus

*curb, -ă adj. (fr. courbe, d. lat. curvus). Îndoit, încovoĭat, arcat: linie curbă. S. f. Linie curbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curb adj. m., pl. curbi; f. cúrbă, pl. cúrbe

curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbă, pl. cúrbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURB adj. arcuit, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) incujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curb (cúrbă), adj. – Îndoit, încovoiat, arcuit. Fr. courbe.Der. (din fr.) curbă, s. f.; curba, vb.; curbură, s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURBĂ. Subst. Curbă, linie curbă, curbură, curbare, arc, arcuire, arcuitură, cambrare, cambrură (rar), încovoiere, încovoială, încovoietură, îndoire; îndoitură. Cot, cotitură, întorsură (rar), întorsătură, viraj, cotire, cotiș (rar). Ondulație, ondulare, ondulozitate (rar), buclă, cută, unduire; șerpuire, șerpuială (rar), sinuozitate; meandru; întortochere, întortochetură, serpentină, șerpuitură. Sinusoidă. Coardă, arcadă, arcatură, boltă, boltiță (dim.), boltișoară, boltire, boltitură; parabolă; paraboloid; hiperbolă (mat.). Semicerc; arc de cerc. Circumferință, cerc, curbă închisă; circumvoluție (rar); răsucire, spirală. Elipsă; concavitate, convexitate. Adj. Curbat, curb, arcuit, cambrat, arcoidal, arcat (rar), încovoiat, boltit, curbiliniu, îndoit; cotit, meandric, sinuos, sinusoidal, întortocheat, șerpuit, șerpuitor, șerpuind (rar). Ondulat, unduios, ondulator (rar), văluros, vălurat, unduit (rar), ondulos (înv.); buclat, cîrlionțat; parabolic; paraboloid; hiperbolic; eliptic, elipsoidal; circular; rotund; lenticular; semicircular, răsucit, spiral; concav; convex. Vb. A se curba, a se arcui, ă se cambra, a se îndoi, a se încovoia, a se bolti; a face curbe, a coti; a undui, a ondula, a șerpui. A se ondula, a se încîrlionța; a se bomba, a se umfla; a se cocoșa. A curba, a arcui, a cambra, a îndoi, a încovoia, a bolti; a coti, a vira, a întoarce; a ocoli, a face ocol, a înconjura. A ondula, a bucla, a cîrlionța. V. cerc, formă, mișcare, rotire.

Intrare: curb
curb adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curb
  • curbul
  • curbu‑
  • curbă
  • curba
plural
  • curbi
  • curbii
  • curbe
  • curbele
genitiv-dativ singular
  • curb
  • curbului
  • curbe
  • curbei
plural
  • curbi
  • curbilor
  • curbe
  • curbelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curb

  • 1. (Despre linii) În formă de arc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: arcuit încovoiat 2 exemple
    exemple
    • Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275.
      surse: DLRLC
    • Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre un plan:
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: boltit

etimologie: