10 definiții pentru arcuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat, curbat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

arcuít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 88 / Pl: ~iți, ~e / E: arcui] 1 Îndoit în formă de arc (1) Si: arcat, curbat. 2 Încovoiat. 3 Deformat. 4 Prevăzut cu arcade (1).

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78 ♦ (Rar, despre construcții) Prevăzut cu arcade. Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

arcuit a. încovoiat în formă de arc.

arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)

ARCUIT adj. 1. curb, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. boltit, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.

Intrare: arcuit
arcuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcuit
  • arcuitul
  • arcuitu‑
  • arcui
  • arcuita
plural
  • arcuiți
  • arcuiții
  • arcuite
  • arcuitele
genitiv-dativ singular
  • arcuit
  • arcuitului
  • arcuite
  • arcuitei
plural
  • arcuiți
  • arcuiților
  • arcuite
  • arcuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcuit

  • 1. Încovoiat în formă de arc.
    exemple
    • [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46.
      surse: DLRLC
    • Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre construcții) Prevăzut cu arcade.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arcui
    surse: DEX '98 DEX '09