12 definiții pentru arcui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcuí [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.

A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui

A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 să arcuiáscă

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă

arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

ARCUI vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

Intrare: arcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arcui
  • arcuire
  • arcuit
  • arcuitu‑
  • arcuind
  • arcuindu‑
singular plural
  • arcuiește
  • arcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arcuiesc
(să)
  • arcuiesc
  • arcuiam
  • arcuii
  • arcuisem
a II-a (tu)
  • arcuiești
(să)
  • arcuiești
  • arcuiai
  • arcuiși
  • arcuiseși
a III-a (el, ea)
  • arcuiește
(să)
  • arcuiască
  • arcuia
  • arcui
  • arcuise
plural I (noi)
  • arcuim
(să)
  • arcuim
  • arcuiam
  • arcuirăm
  • arcuiserăm
  • arcuisem
a II-a (voi)
  • arcuiți
(să)
  • arcuiți
  • arcuiați
  • arcuirăți
  • arcuiserăți
  • arcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arcuiesc
(să)
  • arcuiască
  • arcuiau
  • arcui
  • arcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcui

  • 1. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încovoia îndoi (împături, curba) 4 exemple
    exemple
    • Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117.
      surse: DLRLC
    • Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuia frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arc + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09