2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (4)
- relaționale (7)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMPENIT, -Ă adj. v. cumpănit.
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
câmponit, ~ă a vz cumpănit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumbăni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpăni [At: PALIA (1581), 90/2 / V: ~pâni, ~peni, / Pzi: ~nesc și (îvr) cumpăn / E: cumpănă] 1-3 vtri A (se) cântări, (cu balanța). 4 vt (Înv; îe) A ~ (ceva) în mână A încerca cu mâna greutatea unui obiect. 5 vt (Înv) A plăti pentru ceva cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea obiectului cumpărat. 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) aprecia. 8 vr (Înv; fig) A se asemăna. 9 vt (Înv; fig) A compara. 10 vt (Înv; fig) A examina. 11 vt (înv) A chibzui. 12 vt (înv; îe) A ~ din ochi A examina spre a stabili valoarea. 13 vi (înv; d. soare) A începe să coboare spre apus. 14 (Înv) vt A fi mai presus. 15 vr (Reg; d. obiecte) A fi gata să cadă. 16 vt (Reg) A pleca într-o direcție. 17 vr (Reg; fig; construit cu să sau cu la) A intenționa. 18 vr (Reg) A se hotărî. 19 vt (Înv) A îndemna. 20 vt (Înv) A sfătui. 21 (Înv) vr (Construit absolut sau urmat de să) A se mișca la dreapta sau la stânga. 22 vr (Înv) A se clătina. 23 vr (Înv) A se legăna. 24 vr (Înv) A ezita. 25 vt (Înv) A echilibra. 26 vt (Înv; fig) A echivala cu. 27-28 vtr (Înv) A (se) tempera. 29 vr (Înv) A se ~ A fi în agonie. 30 vr (Înv; îe) A i se ~ cuiva viața A-i fi viața în primejdie. 31 vr (Îvp; îe) A i se ~ cu capul (sau cu moartea) A plăti cu viața. 32 vt (Pop) A așeza o prăjină asemenea cumpenei de la fântână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpănit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 13/22 / Pl: ~iți, ~e / E: cumpăni] 1-2 Cântărit (cu balanța). 3 (Înv) A cărui greutate a fost aproximată cu mâna. 4 (Înv) Pentru care s-a plătit cu lucruri de preț, raportându-se la greutatea sa. 5 (Înv; fig) Apreciat. 6 (Înv; fig) Asemănat2. 7 (Înv; fig) Comparat. 8 (Înv; fig) Examinat. 9 (Înv) Chibzuit. 10 (Înv) A cărui valoare a fost estimată. 11 (Înv; d. aștri) Care începe să coboare spre apus. 12 (Înv) Care domină. 13 (Înv; d. obiecte) Care e gata să cadă. 14 (Reg) Care pleacă într-o direcție. 15 (Înv) Intenționat2. 16 (Înv) Hotărât2. 17 (Înv) îndemnat2. 18 (Înv) Sfătuit2. 19 Care se mișcă la dreapta sau la stânga. 20 (Iuz) Care se clatină. 21 (Iuz) Care se leagănă. 22 (Iuz) Care ezită. 23 (Înv) Care este în echilibru. 24 Care este sprijinit de (sau pe) ceva. 25 (Înv) Potrivit. 26 (Fig) Cu greutate. 27 (Înv) Echivalat2. 28 (Înv) Temperat2. 29 (Înv) Care agonizează. 30 (Pop; d. prăjini) Așezat ca o pârghie. 31 (Reg; d. oi) Care nu are o mamelă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpănit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cumpăni] 1-27 Cântărire (1-23, 26-29).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpâni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpeni v vz cumpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPĂNI, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, p. ext., alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ Fig. Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. ◊ Refl. reciproc. Fig. O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. ♦ Intranz. A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Refl. A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Tranz. Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. II. Fig. 1. Tranz. A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. ◊ Absol. Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. ◊ Intranz. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. Refl. A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. Refl. A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. Tranz. (Transilv., Mold.) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. Tranz. A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpeni (PANN, P. V. I 125) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPĂNIT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Chibzuit, calculat, echilibrat, măsurat. Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. – Variantă: cumpenit, -ă (IBRĂILEANU, SP. CR. 113) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMPENI vb. IV v. cumpăni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CUMPĂNI ~esc 1. tranz. 1) înv. (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. ◊ A-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranz. (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CUMPĂNI mă ~esc intranz. 1) A ajunge în stare de cumpănă; a se echilibra. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita; a se cutremura. /Din cumpănă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumpănì v. 1. a trage la cumpănă, a pune în echilibru; 2. fig. a compensa: mult rău o fapta bună ’n ceruri cumpănește AL.; 3. a chibzui: cumpănește-ți bine cuvintele nebune AL.; 4. fig. a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi; 5. a sta în cumpănă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpănit a. și adv. fig. potrivit, cumpătat; vorbește drept și cumpănit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cumpănít, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat, moderat. Adv. Cum trebuĭe: a vorbi cumpănit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, 3 sg. cumpănește, imperf. 1 cumpăneam; conj. prez. 1 sg. să cumpănesc, 3 să cumpănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 să cumpănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănesc, imperf. 3 sg. cumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cumpănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumpănesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUMPĂNI vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, intenționa, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, șovăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNI vb. v. echilibra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNIT adj. 1. v. calculat. 2. v. echilibrat. 3. v. chibzuit. 4. v. măsurat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMPĂNI vb. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cumpăni vb. v. ADUCE. ALEGE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CHIBZUI. CÎNTĂRI. CODI. DECIDE. EZITA. FIXA. GÎNDI. HOTĂRÎ. INTENȚIONA. JUDECA. PLĂNUI. POTRIVI. PREGETA. PROIECTA. SEMĂNA. SOCOTI. STABILI. ȘOVĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUMPĂNIT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. cuminte, echilibrat, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~. ) 3. chibzuit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 4. măsurat, tacticos. (Cu gesturi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cumpănit ≠ necumpănit, necumpătat, nechibzuit, necugetat, nesocotit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – 1. A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea, 1924, I: 13). 2. A judeca, a gândi. – Din cumpănă (< sl. konpona „cumpănă” < lat. campana „clopot”) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumpăni, cumpănesc, vb. tranz. – A cântări: „Numai noi te-om cumpăni / De trei ori cu talerii” (Bârlea 1924 I: 13). – Din cumpănă (din sl. konpona < lat. campana, cf. alb. kumpóna) + -i.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecată cumpănită în clipe grele – Adagiu de nuanță stoică, recomandând stăpânire de sine în toate împrejurările. Există și la Horațiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Ține minte: păstrează-ți spiritul calm în vremurile grele”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cumpăni, cumpănescverb
- 1. A cântări (cu cumpăna). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cântări
- De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. DLRLC
- 1.1. A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
-
-
- 2. A pune în stare de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: echilibra
- Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. DLRLC
- [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. DLRLC
- Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. DLRLC
- Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. DLRLC
- O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. DLRLC
- 2.1. A înclina într-o parte. DLRLCsinonime: înclina
- Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. DLRLC
-
-
-
- Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. DLRLC
- Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte și înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
- Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele puse punte. GALACTION, O. I 210. DLRLC
- Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. DLRLC
- Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. DLRLC
- [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. DLRLC
-
-
- Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. DLRLC
- Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. DLRLC
- Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. DLRLC
- Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. DLRLC
- Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. DLRLC
- 4.1. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șovăi
- Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. DLRLC
-
-
- 5. A lua o hotărâre; a se decide. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: decide
- Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. DLRLC
- Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. DLRLC
-
-
- Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. DLRLC
- Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. DLRLC
-
- 7. A fi mai presus de... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: covârși precumpăni întrece
- Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. DLRLC
- Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. DLRLC
-
etimologie:
- cumpănă DEX '98 DEX '09
cumpănit, cumpănităadjectiv
- 1. Despre oameni și manifestările lor: calculat, chibzuit, echilibrat, măsurat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calculat chibzuit echilibrat măsurat antonime: nechibzuit necugetat necumpănit necumpătat nesocotit
- Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. DLRLC
- Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
- Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
- Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. DLRLC
-
etimologie:
- cumpăni DEX '98 DEX '09