NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.

necugetat, ~ă [At: PSALT. HUR. 41^r/22 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + cugetat] 1 a (Înv) Lipsit de facultatea de a gândi. 2-3 a, av (Care acționează) fără a cugeta Si: nechibzuit, nesăbuit¹, nesocotit (3). 4-5 av, a (În mod) ușuratic.

NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Ne- + cugetat.

NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Lipsit de cugetare, nechibzuit, nesocotit. V. imprudent. Vorbă necugetată. ◊ (Adverbial) De fapt, nu plecase atît de necugetat în aventură. C. PETRESCU, C. V. 30.

NECUGETAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la cugetat) (despre acțiuni, fapte) Care este săvârșit fără a cugeta; necumpănit. /ne- + cugetat

necugetát, -ă adj. Nesocotit, nechibzuit.

necugetat adj. m., pl. necugetați; f. necugetată, pl. necugetate

necugetat adj. m., pl. necugetați; f. necugetată, pl. necugetate

necugetat adj. m., pl. necugetați; f. sg. necugetată, pl. necugetate

NECUGETAT adj., adv. 1. adj. v. imprudent. 2. adv. v. prostește. 3. adj. v. nebunesc.

NECUGETAT adj. 1. imprudent, nechibzuit, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Faptă ~.)