2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CUMPĂNÍT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.

CUMPĂNÍT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.

CUMPĂNÍT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Chibzuit, calculat, echilibrat, măsurat. Era un om cumpănit, necăjit, care vedea lucrurile. DUMITRIU, B. F. 35. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit și se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. Totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte. SLAVICI, O. I 53. – Variantă: cumpenít, -ă (IBRĂILEANU, SP. CR. 113) adj.

CUMPĂNÍT adj. 1. v. calculat. 2. v. echilibrat. 3. v. chibzuit. 4. v. măsurat.

Cumpănit ≠ necumpănit, necumpătat, nechibzuit, necugetat, nesocotit

cumpănit a. și adv. fig. potrivit, cumpătat; vorbește drept și cumpănit.

cumpănít, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat [!], moderat. Adv. Cum trebuĭe: a vorbi cumpănit.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A întări (cu cumpăna). De ți-e negrul (= calul) vînzător, Eu îți sînt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc, Cu aur să-l cumpănesc. ALECSANDRI, P. P. 105. ♦ A aprecia greutatea sau, p. ext., alte calități ale unui obiect. Am adus cavalul. L-am cumpănit în mînă: era lung și lustruit. SADOVEANU, N. F. 18. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru, a echilibra. Pe cînd se apropiau în șirag, cu armele cumpănite pe umăr, de undeva un om nevăzut le strigă să stea. DUMITRIU, V. L. 52. [Baciul] cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă. TOPÎRCEANU, B. 20. Moș Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaște Bistrița de patruzeci de ani, cumpănește pluta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ Fig. Lumina și întunericul își cumpănesc puterile în faptul unei nopți destrămate. MIHALE, O. 475. ◊ Refl. reciproc. Fig. O tainică melancolie... o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă. ODOBESCU S.I 118. ♦ Intranz. A înclina într-o parte. Cînd soarele fu la trei părți din drumul său pe ceruri și sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților Calului, aruncai șaua și, desagii pe spetele Pisicuții. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ Refl. A se apleca la dreapta și la stînga în căutarea echilibrului; a se clătina, a se legăna. Ieșind din șopru, Cimpoieșu se cumpăni. CAMILAR, N. I 230. Căpitanii, călări, se cumpănesc după pașii cailor înainte fi înapoi, cu ochii pierduți în zările limpezi. SADOVEANU, O. VI 232. Ne cumpăneam cu greutate pe bîrnele pusre punte. GALACTION, O. I 210. Mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Tranz. Carul gol hodorogea pe drum și boii își cumpăneau capetele la dreapta și la stînga, pas cu pas. SADOVEANU, O. III 83. [Acvila] cumpănea aripi întinse vulturește. TOMA, C. V. 294. II. Fig. 1. Tranz. A cîntări (cu mintea), a chibzui, a socoti, a calcula. Soldatul fruntaș Cocor Dumitru avea înștiințări de toate acestea fără să le pătrundă desăvîrșit, dar le cumpănea cu amărăciune în mintea lui. SADOVEANU, M. C. 74. Își cumpănea mersul, glasul, cele mai mic gesturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Zi tot ce ai a-mi spune Dar cumpănește-ți bine cuvintele. ALECSANDRI, T. II 171. ◊ Absol. Și cînd sub ochi vezi astfel de încîntări cerești. Lași inima ta prinsă și nu mai cumpănești. TOMA, C. V. 151. ◊ Intranz. Cumpănind despre ce i-ar putea vorbi, își aminti cu cît interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. REBREANU, R. I 44. 2. Refl. A sta la îndoială, a șovăi înainte de a lua o hotărîre. Se cumpăni o clipă și se întoarse îndărăt. C. PETRESCU, Î. II 119. 3. Refl. A lua o hotărîre, a se decide, a fi dispus să... Vremea a fost rea, c-a toț plouat și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli. REBREANU, R. II 10. Se puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că... de-ar fi șapte nopți legate laolaltă, încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. 4. Tranz. (Transilv., Mold.) A face pe cineva să se hotărască într-un fel, a îndemna; a sfătui. Vere, acum ești avut și fericit; numai eu te cumpănii la asta, poftesc ca și tu să-mi faci mie asemenea. RETEGANUL, P. I 28. Moșnegii aceia... l-au cumpănit să pață astă pagubă. RETEGANUL, P. IV 78. 5. Tranz. A fi mai presus de..., a întrece, a covîrși; a precumpăni. Pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari... Cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari. ALECSANDRI, T. 165. Un singur om nu trebuie să cumpănească interesele unei armii. NEGRUZZI, S. II 141. – Variantă: cumpení (PANN, P. V. I 125) vb. IV.

cumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 să cumpăneáscă

cumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumpăneáscă

CUMPĂNÍ vb. v. echilibra.

CUMPĂNÍ vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, intenționa, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, șovăi.

A CUMPĂNÍ ~ésc 1. tranz. 1) înv. (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. ◊ A-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranz. (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă

A SE CUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A ajunge în stare de cumpănă; a se echilibra. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita; a se cutremura. /Din cumpănă

cumpănì v. 1. a trage la cumpănă, a pune în echilibru; 2. fig. a compensa: mult rău o fapta bună ’n ceruri cumpănește AL.; 3. a chibzui: cumpănește-ți bine cuvintele nebune AL.; 4. fig. a cerceta cu de-amănuntul: te cumpănește din ochi; 5. a sta în cumpănă.

cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin [!] bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUMPĂNÍT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalít. (Un om ~; o viață ~.) 2. cuminte, echilibrat, rațional, rezonabil, (înv.) rezonát. (Om ~. ) 3. chibzuit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 4. măsurat, tacticos. (Cu gesturi ~.)

CUMPĂNÍ vb. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera.

Intrare: cumpănit
cumpănit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumpănit cumpănitul cumpăni cumpănita
plural cumpăniți cumpăniții cumpănite cumpănitele
genitiv-dativ singular cumpănit cumpănitului cumpănite cumpănitei
plural cumpăniți cumpăniților cumpănite cumpănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cumpăni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cumpăni cumpănire cumpănit cumpănind singular plural
cumpănește cumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cumpănesc (să) cumpănesc cumpăneam cumpănii cumpănisem
a II-a (tu) cumpănești (să) cumpănești cumpăneai cumpăniși cumpăniseși
a III-a (el, ea) cumpănește (să) cumpănească cumpănea cumpăni cumpănise
plural I (noi) cumpănim (să) cumpănim cumpăneam cumpănirăm cumpăniserăm, cumpănisem*
a II-a (voi) cumpăniți (să) cumpăniți cumpăneați cumpănirăți cumpăniserăți, cumpăniseți*
a III-a (ei, ele) cumpănesc (să) cumpănească cumpăneau cumpăni cumpăniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)